Câinele și bebelușul: cum îl pregătești pentru venirea copilului

Aștepți un copil, iar câinele tău a fost până acum "bebelușul" casei. Doarme lângă pat, are plimbări la ore fixe, primește atenție ori de câte ori o cere. În câteva luni, totul se va schimba: zgomote noi, mirosuri noi, mai puțin somn pentru toată lumea, mai puțin timp pentru el. Te întrebi cum va reacționa, dacă va fi gelos, dacă e sigur.

Vestea bună este că mii de familii cresc împreună copii și câini fără probleme, iar copiii care cresc cu un câine au adesea o relație minunată cu el. Cheia este pregătirea din timp și câteva reguli de siguranță respectate fără excepție. Ghidul de mai jos te ajută să pregătești câinele încă din sarcină, să organizezi prima întâlnire și să gestionezi viața de zi cu zi, inclusiv etapa, adesea mai dificilă, în care bebelușul începe să se târască și să meargă.

Când începi pregătirea

Ideal, cât mai devreme în sarcină. Câinii au nevoie de timp pentru a se obișnui cu schimbările, iar unele exerciții de dresaj durează săptămâni până devin solide. Dacă începi cu patru-șase luni înainte de naștere, schimbările vor fi treptate, iar câinele nu va asocia venirea bebelușului cu pierderea bruscă a tot ce îi plăcea.

Primul pas este o evaluare sinceră a câinelui tău. Cum reacționează la copiii altora? La zgomote puternice? La oameni care îl ating când doarme? Își păzește jucăriile sau castronul? Sare pe oameni? Trage în lesă? Răspunsurile îți arată pe ce trebuie să lucrezi. Câinii care au deja probleme de comportament, cum sunt frica, protejarea resurselor sau reacțiile puternice la copii, au nevoie de ajutorul unui profesionist înainte de naștere, nu după.

Câinele în timpul sarcinii

Mulți proprietari observă că, în timpul sarcinii, câinele lor devine mai lipicios, mai protector sau, dimpotrivă, mai rezervat. Câinii sunt foarte sensibili la schimbările de rutină, de mișcare și, probabil, de miros ale oamenilor apropiați, chiar dacă nu înțeleg ce se întâmplă. În această perioadă, câteva măsuri practice protejează și viitoarea mamă. Un câine care sare pe oameni sau pe canapea, peste picioarele tale, trebuie învățat să nu mai facă asta, iar câinii care trag puternic în lesă pot fi plimbați de altcineva, mai ales în ultimele luni, când echilibrul este mai fragil. Este și momentul potrivit ca partenerul să preia o parte din îngrijirea zilnică, astfel încât schimbarea de după naștere să fie mai mică.

Controlul veterinar înainte de naștere

O vizită la medicul veterinar în timpul sarcinii are două scopuri. Primul este sănătatea câinelui: un câine cu dureri articulare, cu probleme dentare sau cu otită poate deveni iritabil și mai puțin tolerant la atingere, iar un copil mic îl va atinge mult. Al doilea este igiena casei: vaccinurile la zi, deparazitarea internă și externă regulată reduc riscul de transmitere a paraziților și a unor boli la membrii familiei. Ghidul despre deparazitarea internă la câini și pisici explică cât de des se face deparazitarea când în casă sunt copii mici.

Taie unghiile câinelui regulat și discută cu medicul despre orice comportament nou sau neobișnuit. Pentru frecvența controalelor de rutină pe vârste, poți consulta și ghidul despre cât de des are nevoie câinele de un control veterinar.

Schimbă rutina treptat, nu brusc

Cea mai frecventă greșeală este ca totul să se schimbe peste noapte, în ziua în care bebelușul vine acasă. Câinele trece brusc de la plimbări lungi și multă atenție la plimbări scurte, uitat într-un colț, și face legătura: de când a apărut acest mic om, viața mea e mai proastă. Ca să eviți asta, introdu schimbările din timp.

• Programul plimbărilor: dacă după naștere plimbările vor fi la alte ore sau făcute de altă persoană, începe schimbarea acum.
• Cine se ocupă de câine: partenerul sau un alt membru al familiei poate prelua treptat plimbările și masa.
• Timpul de atenție: obișnuiește câinele cu perioade în care nu primește atenție la cerere, dar primește atenție de calitate în alte momente.
• Locul de dormit: dacă nu va mai dormi în dormitor, mută-i culcușul cu câteva luni înainte.
• Accesul la canapea sau pat: decide regulile acum, nu după naștere.
• Un dog walker sau un pet sitter: dacă vei avea nevoie de ajutor, găsește persoana din timp și las-o să cunoască câinele.

Dresajul care contează cel mai mult

Nu ai nevoie de un câine de expoziție, ci de câteva comportamente solide, pe care să te poți baza cu un bebeluș în brațe. Exersează-le zilnic, câteva minute, în situații tot mai dificile.

1. Șezi și culcat: la cerere, chiar și când ești ocupat sau stai jos.
2. Stai: să rămână pe loc câteva minute în timp ce tu te miști prin cameră.
3. Lasă: să lase un obiect din gură sau să se îndepărteze de el. Esențial când vor apărea jucării de bebeluș, suzete și șosete mici.
4. La locul tău: să meargă pe pătura sau în culcușul lui și să rămână acolo. E comportamentul cel mai util în primele luni.
5. Fără sărituri: să salute oamenii cu toate labele pe podea.
6. Mersul cu lesa lejeră: vei plimba câinele împreună cu căruciorul, iar un câine care trage devine periculos.

Toate se învață cu recompense, fără pedepse care cresc stresul. Pașii pentru comenzile principale sunt explicați în ghidul despre comenzile de bază pentru dresajul câinelui.

Dacă ai nevoie de ajutor, un instructor din categoria de dresaj animale poate lucra cu voi în ședințe la domiciliu, unde pregătirea este cea mai realistă.

Pregătește casa și câinele pentru lucrurile noi

Zonele interzise

Hotărăște dinainte ce zone vor fi interzise pentru câine: camera copilului, zona de schimbat scutecele, poate o parte din sufragerie. Montează porți pentru copii cu câteva luni înainte și obișnuiește câinele cu ele, recompensându-l când stă liniștit de cealaltă parte. O poartă care permite câinelui să vadă și să audă ce se întâmplă, dar nu să intre, este ideală.

Obiectele de bebeluș

Montează pătuțul, căruciorul, leagănul și scaunul de masă din timp. Lasă câinele să le miroase sub supraveghere și recompensează-l când le ignoră sau stă calm lângă ele. Plimbă-te prin casă și afară cu căruciorul gol, cu câinele în lesă, ca să se obișnuiască să meargă lângă el.

Sunetele

Plânsul de bebeluș poate fi un sunet foarte neobișnuit și stresant pentru unii câini. Pune înregistrări cu plâns, gângurit și jucării care fac zgomot, la volum mic la început, în timp ce câinele primește recompense sau se joacă. Crește treptat volumul. Scopul este ca sunetele să devină neutre sau chiar să anunțe ceva bun.

Mirosurile

Folosește din timp loțiunile, cremele și produsele de spălat pe care le vei folosi pentru bebeluș. Câinele se va obișnui cu noile mirosuri înainte să apară și copilul.

Exersarea cu o păpușă

Poate părea ciudat, dar ține o păpușă în brațe, leagăn-o, schimb-o, du-o în cărucior. Câinele va vedea cum îți schimbi poziția, mișcările, atenția, și poți exersa comenzile, cum ar fi "la locul tău" sau "culcat", în timp ce ai mâinile ocupate.

Venirea acasă și prima întâlnire

Înainte de externare, mulți specialiști recomandă ca cineva să ducă acasă o păturică sau o hăinuță purtată de bebeluș. Lasă câinele să o miroasă, în timp ce îi dai recompense. Așa, mirosul copilului devine cunoscut și asociat cu ceva plăcut.

1. Salută câinele fără bebeluș: când ajungi acasă, mama intră prima, fără copil în brațe. Câinele nu te-a văzut de câteva zile și va fi entuziasmat. Lasă-l să se liniștească.
2. Plimbă câinele înainte: un câine obosit și liniștit reacționează mai calm.
3. Pregătește întâlnirea: câinele în lesă, ținut de o persoană calmă. Părintele cu bebelușul stă jos, relaxat.
4. Lasă-l să se apropie dacă vrea: să miroasă de la o distanță mică, picioarele bebelușului, nu fața.
5. Recompensează comportamentul calm: vorbește-i liniștit și dă-i recompense.
6. Încheie scurt: câteva secunde sunt suficiente la început. Nu forța contactul.
7. Urmărește-i limbajul corporal: dacă pare speriat, încordat sau prea agitat, creează distanță și încearcă mai târziu.

Viața de zi cu zi în primele luni

Supravegherea activă

Supravegherea nu înseamnă doar să fii în aceeași cameră, uitându-te la telefon. Înseamnă să privești câinele și copilul și să poți interveni imediat. Când nu poți face asta, de exemplu când gătești, când dormi sau când ești la duș, câinele și copilul sunt în spații separate.

Asocierea pozitivă

Câinele trebuie să învețe că prezența bebelușului aduce lucruri bune. Dă-i atenție, recompense și jucării cu hrană în momentele în care bebelușul e treaz și în preajmă, de exemplu în timpul alăptării sau al schimbatului. Ignoră-l mai mult când bebelușul doarme. Așa, câinele nu ajunge să "aștepte" ca bebelușul să dispară ca să primească atenție.

Locul lui de liniște

Fiecare câine are nevoie de un spațiu doar al lui, unde să se poată retrage și unde nimeni nu-l deranjează: un culcuș sau o cușcă într-un colț liniștit. Odată ce copilul crește, acesta va fi locul în care copilul nu are voie să intre. E una dintre cele mai importante măsuri de prevenire a mușcăturilor.

Nevoile câinelui nu dispar

Un câine care nu face suficientă mișcare și nu are suficientă stimulare va fi mai agitat, mai zgomotos și mai frustrat. Chiar dacă timpul e limitat, câteva plimbări scurte, jocuri de căutare a recompenselor prin casă și jucării de mestecat fac o diferență mare. Este momentul în care ajutorul unui prieten sau al unui dog walker merită orice efort.

Gelozia: mit sau realitate?

Câinii nu sunt geloși exact ca oamenii, dar pot reacționa la schimbarea atenției și la competiția pentru resurse: atenția stăpânului, locul pe canapea, jucăriile. Un câine care se împinge între tine și bebeluș, care cere atenție insistent când ții copilul în brațe sau care devine neliniștit în timpul alăptării nu e neapărat "gelos" în sens uman, dar îți spune că a pierdut ceva important pentru el. Răspunsul nu este pedeapsa, ci atenție dată în momentele potrivite, rutină previzibilă și satisfacerea nevoilor lui.

Etapa cea mai dificilă: copilul care se târăște și merge

Mulți părinți se liniștesc după primele luni, în care bebelușul stă mai mult în brațe sau în pătuț. Riscul crește însă când copilul începe să se târască, apoi să meargă, în jurul vârstei de 6-12 luni. Copilul ajunge brusc la nivelul câinelui, îl apucă de blană, de coadă sau de urechi, îl urmărește când vrea să plece, se apropie de castronul lui sau de jucăriile lui.

• Hrănește câinele separat: într-o cameră în care copilul nu are acces.
• Separă jucăriile: ale câinelui și ale copilului, iar câinele nu primește oase sau jucării valoroase când copilul e prezent.
• Protejează locul de odihnă al câinelui: copilul nu are voie acolo, niciodată.
• Învață copilul, de mic, regulile: nu trage, nu îmbrățișa, nu urca pe câine, nu-l deranja când doarme sau mănâncă, mângâie ușor, cu palma deschisă, pe spate.
• Câinele trebuie să poată pleca: niciodată încolțit de un copil, între mobilă și perete.
• Folosește porți și țarcuri: pentru a separa spațiile în momentele în care nu poți supraveghea.

Majoritatea mușcăturilor la copii mici vin de la un câine cunoscut, din propria casă, în situații obișnuite: copilul s-a apropiat de câine când dormea, mânca sau avea o jucărie, sau l-a îmbrățișat. Câinii transmit aproape întotdeauna semnale de disconfort înainte: întorc capul, își ling buzele, cască, arată albul ochilor, îngheață sau pleacă. Când vezi aceste semne, oprește interacțiunea.

Plimbările cu căruciorul și câinele

Una dintre cele mai frumoase imagini ale familiei noi este plimbarea în parc cu căruciorul și cu câinele. Ca să fie și sigură, are nevoie de exercițiu. Un câine care trage, care sare brusc după o pisică sau care se încurcă printre roți poate răsturna căruciorul sau te poate dezechilibra.

• Exersează din timp cu căruciorul gol: câinele merge pe o parte a căruciorului, mereu aceeași, cu lesa lejeră.
• Nu lega niciodată lesa de cărucior: o smucitură poate răsturna căruciorul. Ține lesa în mână sau prinsă de talie, cu un câine care merge deja bine.
• Alege trasee liniștite la început: fără mulți câini, biciclete sau trafic.
• Oprește-te des și recompensează: un "șezi" la fiecare traversare sau oprire.
• Dacă câinele trage puternic: plimbă-l separat, înainte sau după plimbarea cu bebelușul, până când mersul în lesă devine sigur.

Vizitele și agitația din primele săptămâni

După naștere, casa se umple des de vizitatori: bunici, prieteni, rude care vor să vadă bebelușul. Pentru câine, asta înseamnă oameni noi, sonerii, uși deschise, mirosuri și zgomot, adesea toate deodată, în cea mai stresantă perioadă. Mulți câini care s-au descurcat bine cu bebelușul devin agitați din cauza vizitelor, nu a copilului.

Stabilește câteva reguli simple. Câinele poate saluta oaspeții la ușă, calm, apoi primește o jucărie cu hrană în locul lui sau într-o cameră liniștită. Roagă vizitatorii să nu-l agite, să nu-l hrănească cu resturi și să nu țină bebelușul în brațe aplecați spre câine. Limitează numărul de vizite pe zi și pe oră. Și, foarte important, nu lăsa niciodată un vizitator, oricât de bine ar cunoaște câinele, să rămână singur cu bebelușul și cu câinele în aceeași cameră.

Câinii mari, energici sau foarte tineri

Un câine mare, de 30-40 de kilograme, chiar și cu cele mai bune intenții, poate răni un bebeluș doar sărind pe canapea lângă el sau dând din coadă. Câinii tineri, adolescenți, între șase luni și doi ani, sunt adesea foarte energici și au un autocontrol încă în formare. Pentru acești câini, separarea fizică în momentele de agitație, exercițiul zilnic suficient și exersarea constantă a comenzilor de calm sunt și mai importante. O cușcă sau un țarc folosit pozitiv, ca loc de odihnă, poate fi foarte util.

Dacă lucrurile nu merg

Uneori, în ciuda pregătirii, adaptarea e mai grea decât te așteptai. Primul pas este întotdeauna un control veterinar, pentru a exclude durerea sau o boală, și ajutorul unui specialist în comportament. Multe probleme se pot rezolva cu un plan clar, schimbări de mediu și câteva săptămâni de lucru consecvent.

Rar, în ciuda tuturor eforturilor, siguranța copilului nu poate fi garantată, de exemplu în cazul unui câine cu agresivitate serioasă față de copii. În aceste situații, specialistul te poate ajuta să iei o decizie responsabilă, inclusiv găsirea unei familii fără copii mici, potrivite pentru câine. Este o decizie grea, dar uneori este cea mai bună pentru toți, inclusiv pentru câine.

Semnele care cer ajutor profesionist

Contactează un medic veterinar și un specialist în comportament dacă observi oricare dintre aceste situații:

• Mârâit, ridicarea buzelor sau încercări de mușcătură: față de bebeluș sau de copil.
• Frică persistentă: câinele evită copilul, tremură, se ascunde, nu mai mănâncă.
• Fixarea atenției pe bebeluș: privire fixă, încordare, excitație intensă la plânsul copilului sau la mișcările lui.
• Protejarea resurselor: mârâie când copilul se apropie de castron, jucării, culcuș sau de unul dintre părinți.
• Stres cronic: lins excesiv, lătrat continuu, distrugerea obiectelor, probleme cu nevoile în casă.

Nu pedepsi mârâitul. Este un avertisment care îți spune că câinele nu se simte confortabil. Dacă îl suprimi prin pedeapsă, câinele poate învăța să muște fără să mai avertizeze.

Igiena: câte griji trebuie să-ți faci

Un câine sănătos, vaccinat și deparazitat regulat prezintă un risc mic pentru un bebeluș. Câteva reguli simple reduc și mai mult riscurile: spală-te pe mâini după ce atingi câinele și înainte să atingi bebelușul, nu lăsa câinele să lingă fața copilului, mai ales gura și ochii, strânge imediat fecalele din curte, unde copilul se va juca mai târziu, și curăță regulat castroanele și culcușul câinelui. Copiii care cresc cu animale nu au nevoie de un mediu steril, ci de un mediu curat.

Concluzie practică

Un câine și un bebeluș pot trăi în aceeași casă în siguranță, dar asta nu se întâmplă de la sine. Începe pregătirea cu luni înainte: rutina nouă introdusă treptat, comenzile de bază solide, zonele interzise, sunetele și mirosurile de bebeluș. Organizează o primă întâlnire calmă și scurtă. Apoi aplică regulile fără excepții: supraveghere activă sau separare, un loc de liniște doar pentru câine, mâncare și jucării separate. Iar când copilul începe să se târască, pregătește-te pentru etapa în care regulile contează cel mai mult. Cu răbdare și atenție, câinele tău poate deveni unul dintre cei mai buni prieteni ai copilului tău.