Cum convingi pisica să bea mai multă apă: 12 metode care funcționează

Ai umplut castronul de apă dimineața, iar seara nivelul pare exact la fel. Pisica trece pe lângă el fără interes, dar se oprește să bea din paharul tău de pe noptieră sau să lingă picăturile de la robinetul din baie. Pare un capriciu. De fapt, felul în care beau pisicile apă are o explicație veche de mii de ani, iar înțelegerea ei te ajută să o faci să bea mai mult.

Hidratarea contează mult pentru sănătatea pisicilor. Un aport scăzut de apă pe termen lung este asociat cu probleme urinare, cum sunt cristalele, cistita și calculii, și poate face mai grea viața unei pisici cu boală de rinichi. Mai jos găsești de ce pisicile beau puțin, câtă apă le trebuie de fapt, cum recunoști deshidratarea și douăsprezece metode practice prin care poți crește aportul de apă al pisicii tale.

De ce beau pisicile atât de puțină apă

Strămoșul pisicii domestice este pisica sălbatică africană, care trăia în zone aride, unde apa era rară. Pentru a supraviețui, acestor pisici li s-a dezvoltat o capacitate foarte bună de a concentra urina și de a economisi apa. Cea mai mare parte a apei de care aveau nevoie o primeau din pradă: un șoarece sau o pasăre mică conține în jur de 70% apă. Băutul direct era un supliment, nu sursa principală.

Pisica domestică a moștenit aceste trăsături. Are o senzație de sete relativ slabă și nu bea "în avans", cum fac câinii. Problema apare când o pisică primește doar hrană uscată, care are aproximativ 10% apă. Ea ar trebui să compenseze prin băut, dar de multe ori nu o face suficient. Rezultatul este o urină foarte concentrată, care favorizează formarea cristalelor și a calculilor urinari.

Mai există și câteva preferințe care țin de instinct. În natură, apa stătătoare de lângă o pradă moartă putea fi contaminată, așa că multe pisici preferă apa care curge și castroanele de apă așezate departe de mâncare. Iar mustățile foarte sensibile fac unele pisici să evite castroanele adânci și înguste.

Câtă apă are nevoie o pisică pe zi?

Ca reper general, o pisică adultă sănătoasă are nevoie în total de aproximativ 40-60 de mililitri de apă pe kilogram de greutate corporală pe zi. Pentru o pisică de 4 kilograme, asta înseamnă aproximativ 160-240 de mililitri, adică un pahar mic. Important: această cantitate include apa din hrană, nu doar ce bea din castron.

Necesarul real variază în funcție de greutate, de nivelul de activitate, de temperatura din casă, de tipul de hrană și de starea de sănătate. Pisicile care alăptează, cele care trăiesc în case foarte calde și cele cu anumite boli au nevoie de mai multă apă. Dacă vrei o estimare pentru pisica ta, calculatorul pentru necesarul de apă al pisicii ține cont de greutate și de tipul de hrană.

Cât contează tipul de hrană

Diferența dintre hrana umedă și cea uscată este foarte mare. Hrana umedă conține de obicei în jur de 75-80% apă. O pisică hrănită exclusiv cu hrană umedă își poate acoperi o mare parte din necesarul de apă doar din mâncare și va bea puțin din castron, ceea ce este normal. O pisică hrănită doar cu hrană uscată trebuie să bea aproape toată cantitatea de apă, iar multe nu reușesc. Diferențele dintre cele două tipuri de hrană, inclusiv avantajele hranei uscate, sunt discutate pe larg în ghidul despre hrana umedă vs hrana uscată.

Cum măsori cât bea pisica ta

Înainte să încerci să crești aportul de apă, e util să știi de unde pornești. O metodă simplă: umple castronul cu o cantitate măsurată de apă, de exemplu 300 de mililitri cu o cană gradată, și măsoară ce a rămas după 24 de ore. Pune lângă el, în aceeași cameră, un castron identic, la care pisica nu are acces, pentru a vedea cât s-a evaporat. Diferența îți arată aproximativ cât a băut pisica. Repetă câteva zile, pentru o medie.

În casele cu mai multe pisici sau cu câini, metoda e mai puțin precisă, dar îți dă totuși o idee despre schimbări. Notează și numărul și mărimea cocoloașelor din litieră, care reflectă cât urinează pisica.

Semnele deshidratării la pisici

Deshidratarea ușoară este greu de observat la pisici. Semnele devin vizibile de obicei când deficitul de apă este deja semnificativ.

• Pielea care revine greu: ridică ușor pielea de pe ceafă și dă-i drumul. La o pisică hidratată, revine imediat. Dacă revine încet sau rămâne ca un "cort", poate fi deshidratată. Testul este mai puțin sigur la pisicile în vârstă sau foarte slabe.
• Gingiile lipicioase sau uscate: la o pisică hidratată, gingiile sunt umede și alunecoase.
• Ochii înfundați: în deshidratarea mai avansată.
• Letargia: pisica e mai puțin activă, doarme mai mult.
• Lipsa poftei de mâncare: deshidratarea și lipsa poftei de mâncare se agravează reciproc.
• Urina puțină și concentrată: cocoloașe mai mici și mai rare în litieră.
• Constipația: fecale tari, uscate, eliminate rar sau cu efort.

12 metode prin care convingi pisica să bea mai multă apă

Nu toate metodele funcționează la toate pisicile. Încearcă mai multe și observă care îi plac pisicii tale. De obicei, combinarea mai multor metode dă cel mai bun rezultat.

1. Introdu hrana umedă

Este cea mai eficientă metodă. Chiar și o singură porție de hrană umedă pe zi, alături de hrana uscată, crește semnificativ aportul total de apă. Dacă pisica ta mănâncă doar hrană uscată, discută cu medicul despre trecerea parțială sau completă la hrană umedă și fă schimbarea treptat, pe parcursul a una-două săptămâni, ca să eviți problemele digestive.

2. Adaugă apă în hrana umedă

Poți adăuga una-două lingurițe de apă călduță în porția de hrană umedă și amesteca bine. Multe pisici acceptă fără probleme, mai ales dacă începi cu cantități mici. Hrana devine mai mult ca un sos, iar pisica bea fără să-și dea seama.

3. Încearcă o fântână de apă

Multe pisici preferă apa care curge. Fântânile de apă pentru pisici recirculă apa printr-un filtru, o mențin în mișcare și oxigenată. Nu toate pisicile le acceptă, dar la multe crește aportul de apă vizibil. Alege un model ușor de demontat și de curățat, pentru că fântânile murdare dezvoltă repede un strat de biofilm. Curăță-o săptămânal și schimbă filtrul conform recomandărilor producătorului.

4. Folosește castroane largi și puțin adânci

Unele pisici evită castroanele înguste, în care mustățile ating marginile. Un castron larg, puțin adânc, umplut până aproape de margine, le permite să bea fără să-și atingă mustățile. Diferența nu se vede la toate pisicile, dar e o schimbare ieftină și ușor de încercat.

5. Alege materialul potrivit

Castroanele de ceramică, de sticlă sau de oțel inoxidabil sunt preferabile celor de plastic. Plasticul se zgârie ușor, reține bacteriile în microfisuri și poate da apei un gust sau un miros pe care pisica îl simte. La unele pisici, castroanele de plastic sunt asociate și cu acneea pe bărbie.

6. Pune apa departe de mâncare

Instinctul pisicilor le spune că apa de lângă hrană poate fi contaminată. Mută castronul cu apă într-un alt loc decât cel cu mâncare, chiar și la doar un metru distanță sau, mai bine, într-o altă cameră. Mulți proprietari observă o diferență imediată.

7. Pune apa departe de litieră

Din același motiv, castronul cu apă nu trebuie să stea lângă litieră. Pisicile evită să bea și să mănânce lângă locul în care își fac nevoile.

8. Creează mai multe surse de apă prin casă

Pune două, trei sau mai multe castroane în locuri diferite ale casei: pe un pervaz, lângă locul ei preferat de odihnă, la etaj, în dormitor. Cu cât apa e mai la îndemână, cu atât pisica bea mai des. Pentru pisicile în vârstă, care se mișcă mai greu, acest lucru contează și mai mult.

9. Schimbă apa zilnic

Apa stătută prinde praf, păr și un gust neplăcut. Schimbă apa cel puțin o dată pe zi și spală castronul. Unele pisici beau imediat după ce primesc apă proaspătă, așa că poți folosi asta în favoarea ta, schimbând apa de două ori pe zi.

10. Testează temperatura și tipul apei

Unele pisici preferă apa rece, altele apa la temperatura camerei. Un cub de gheață pus în castron vara poate face apa mai atractivă și devine și o mică joacă. Unele pisici sunt sensibile la gustul de clor al apei de la robinet. Dacă pisica ta pare să evite apa, încearcă apă filtrată sau apă lăsată să stea câteva ore într-un vas deschis.

11. Oferă supă fără sare și fără ceapă

O supă simplă, din carne de pui sau de pește, fiartă doar în apă, fără sare, fără ceapă, usturoi sau condimente, poate fi oferită ocazional pentru a crește aportul de lichide. Ceapa și usturoiul sunt toxice pentru pisici, chiar și în cantități mici, așa că supele pentru oameni sau cuburile de supă nu sunt potrivite. Există și supe gata făcute special pentru pisici.

12. Folosește joaca

Unele pisici sunt fascinate de apa care curge sau care se mișcă. Un robinet lăsat să picure ușor, sub supraveghere, un castron cu o minge plutitoare sau o fântână cu jet pot transforma băutul într-o activitate. Dacă pisica ta bea din robinet, nu e un comportament de descurajat, atât timp cât e sigur.

Pisicile care au nevoie de mai multă atenție

Pisicile cu probleme urinare

Pentru pisicile care au avut cistită, cristale sau calculi urinari, creșterea aportului de apă este una dintre cele mai importante măsuri de prevenție. O urină mai diluată reduce riscul ca mineralele să se concentreze și să formeze cristale. Medicul poate recomanda o dietă specială, adesea în varianta umedă, pentru acest scop.

Pisicile cu boală de rinichi

Boala cronică de rinichi este frecventă la pisicile în vârstă. Rinichii afectați nu mai concentrează bine urina, așa că pisica pierde mai multă apă și devine ușor deshidratată, chiar dacă bea mai mult decât înainte. Menținerea unei hidratări bune este parte din tratament. Unele pisici cu boală avansată au nevoie de fluide administrate sub piele, acasă, după ce proprietarul este instruit de medic. Pe pagina despre boala cronică de rinichi găsești semnele, stadiile și opțiunile de îngrijire.

Pisicile constipate

Constipația este des legată de un aport scăzut de apă, mai ales la pisicile în vârstă și la cele hrănite doar cu hrană uscată. Hrana umedă și apa adăugată în hrană ajută mult. Constipația persistentă trebuie însă investigată de medic.

Pisicile în vârstă

Pisicile senior au adesea o senzație de sete și mai scăzută și se mișcă mai puțin, așa că merg mai rar la castron. Mai multe surse de apă, accesibile fără sărituri, și hrana umedă sunt deosebit de importante pentru ele.

Când pisica bea prea multă apă

Opusul este la fel de important. Dacă observi că pisica ta bea brusc mult mai multă apă decât de obicei, golește castronul de mai multe ori pe zi sau o găsești des la robinet, iar cocoloașele din litieră sunt mai mari și mai numeroase, nu e un semn bun de hidratare, ci un posibil semn de boală. Cauzele frecvente sunt boala cronică de rinichi, diabetul și hipertiroidismul. Toate se pot diagnostica prin analize de sânge și de urină. Pagina despre animalul care bea mult explică ce înseamnă setea crescută și ce analize sunt necesare.

Diferența este una de context: o pisică trecută recent pe hrană uscată sau într-o perioadă foarte caldă poate bea mai mult, normal. O pisică cu aceeași hrană și în aceleași condiții, care începe să bea mult mai mult, are nevoie de un control.

Pisica bea din paharul tău sau din robinet: e o problemă?

Mulți proprietari observă că pisica ignoră castronul ei, dar bea cu plăcere din paharul lăsat pe masă, din vaza cu flori sau din chiuvetă. Comportamentul are de obicei explicații simple. Paharul este proaspăt umplut, apa este rece, recipientul este înalt și pisica nu trebuie să se aplece, iar locul este departe de mâncare. Robinetul oferă apă care curge, preferată instinctiv.

Nu este o problemă în sine, dar câteva precauții sunt utile. Apa din vazele cu flori poate fi periculoasă, mai ales dacă în vază au stat crini, care sunt toxici pentru pisici chiar și prin apa în care au stat. Paharele cu băuturi, cafea sau alcool nu trebuie lăsate la îndemâna ei. Iar dacă pisica preferă un pahar, poți folosi asta: pune un pahar larg și stabil, doar pentru ea, într-un loc ridicat. Unele pisici beau mult mai mult dintr-un recipient înalt decât dintr-un castron pus pe podea.

Hidratarea vara și iarna

Vara, temperaturile ridicate cresc pierderile de apă, chiar dacă pisicile nu transpiră ca oamenii. Pisicile se răcoresc mai ales prin lins blana și prin căutarea locurilor răcoroase. În zilele de caniculă, asigură-te că există apă proaspătă în mai multe camere, inclusiv în cele mai răcoroase, adaugă cuburi de gheață în castroane și oferă mai multă hrană umedă. O pisică care gâfâie cu gura deschisă este în pericol de supraîncălzire și are nevoie de răcire și de consult veterinar.

Iarna, caloriferele și aerul uscat din apartamente cresc și ele pierderile de apă, iar pisicile se mișcă mai puțin și merg mai rar la castron. Un umidificator în camera în care doarme, castroanele așezate lângă locurile ei calde preferate, dar nu pe calorifer, și hrana umedă încălzită ușor la temperatura camerei ajută. Hrana umedă scoasă direct din frigider este refuzată de multe pisici.

Mituri despre pisici și apă

"Pisicile nu au nevoie de apă dacă mănâncă hrană uscată de calitate"

Fals. Calitatea hranei nu schimbă faptul că hrana uscată conține foarte puțină apă. Orice pisică hrănită cu hrană uscată trebuie să bea suficient pentru a compensa.

"Laptele e o sursă bună de lichide"

Pentru majoritatea pisicilor adulte, nu. Multe nu mai digeră bine lactoza după înțărcare, iar laptele de vacă le poate produce diaree, care accentuează deshidratarea. Există lapte special pentru pisici, cu lactoză redusă, dar e mai degrabă o recompensă ocazională decât o sursă de hidratare.

"Dacă bea mult, e sănătoasă"

Nu neapărat. O pisică care începe brusc să bea foarte mult poate avea o problemă de sănătate. Ce contează este schimbarea față de obiceiul ei, nu o cantitate absolută.

Greșeli frecvente

• Castronul de apă lipit de cel de mâncare: suporturile duble, foarte populare, sunt comode pentru oameni, dar nu și pentru pisici.
• Un singur castron mic: într-un colț al bucătăriei, pentru o casă mare.
• Apa schimbată rar: "doar când se termină".
• Castroane de plastic zgâriate: care rețin mirosuri.
• Fântâna necurățată: o fântână murdară poate face pisica să bea mai puțin decât dintr-un castron simplu.
• Laptele ca sursă de lichide: multe pisici adulte nu digeră bine lactoza și fac diaree, ceea ce agravează deshidratarea.
• Trecerea bruscă la hrană umedă: poate da tulburări digestive. Schimbarea se face treptat.

Ce poate face medicul veterinar

Dacă ai încercat mai multe metode și pisica tot bea foarte puțin, sau dacă are deja o problemă urinară ori renală, discută cu medicul. Acesta poate evalua starea de hidratare, poate recomanda analize de sânge și de urină pentru a vedea cum funcționează rinichii și cât de concentrată este urina și poate sugera diete special formulate. În cazurile de deshidratare, fluidele administrate intravenos sau sub piele refac rapid echilibrul.

Analizele de urină sunt foarte utile și în prevenție. Densitatea urinei îi arată medicului cât de concentrată este, iar sedimentul poate evidenția cristale înainte să apară simptomele. Pentru pisicile cu risc, un control anual cu analiză de urină este o investiție mică, dar valoroasă.

Concluzie practică

Pisicile nu beau puțin din încăpățânare, ci pentru că așa sunt construite. În loc să aștepți ca pisica să bea mai mult din același castron, adaptează mediul la instinctele ei. Hrana umedă, apa adăugată în hrană, castroanele largi, departe de mâncare și de litieră, mai multe surse de apă prin casă și, pentru unele pisici, o fântână, fac împreună o diferență reală. Iar dacă aportul de apă se schimbă brusc, în orice direcție, tratează schimbarea ca pe un semnal și programează un control.