Parvoviroza la câini: simptome, tratament și cum îți protejezi puiul

Ce este parvoviroza?

Parvoviroza canină este o boală infecțioasă cauzată de parvovirusul canin de tip 2 (CPV-2), apărut la sfârșitul anilor 1970 și răspândit rapid în toată lumea. Virusul atacă celulele care se divid rapid în organism: celulele care căptușesc intestinul, cele din măduva osoasă care produc globulele albe și, la puii foarte mici, celulele din mușchiul inimii. Rezultatul este o distrugere a mucoasei intestinale, cu vărsături și diaree severe, și o scădere dramatică a apărării imunitare, care deschide drumul infecțiilor bacteriene din intestin către sânge.

Parvoviroza rămâne o problemă frecventă în România, mai ales la puii adoptați fără istoric de vaccinare, la cei cumpărați din surse necontrolate și în zonele cu mulți câini nevaccinați. Medicii veterinari din clinicile mari o întâlnesc constant, cu vârfuri în lunile calde.

Cum se transmite parvoviroza

Parvoviroza se transmite în principal pe cale fecal-orală. Un câine infectat elimină cantități uriașe de virus prin fecale, iar alt câine se infectează când adulmecă, linge sau calcă prin zona contaminată și apoi își linge labele. Nu e nevoie de contact direct cu un câine bolnav.

• Fecalele câinilor infectați: sursa principală. Inclusiv urme invizibile pe iarbă, pe asfalt sau în pământ.
• Pantofii și hainele oamenilor: virusul poate fi adus în casă pe tălpi, pe roți de cărucior sau pe haine.
• Obiectele: boluri, lese, jucării, pături, cuști de transport.
• Mâinile: după ce ai atins un câine infectat sau un obiect contaminat.
• Alte animale și insecte: pot transporta mecanic virusul pe blană sau pe corp.

Cât rezistă virusul în mediu?

Parvovirusul canin este extrem de rezistent. În mediul exterior, la umbră, poate supraviețui luni de zile, iar unele surse vorbesc de până la un an în condiții favorabile. Rezistă la frig, la multe detergente obișnuite și la majoritatea dezinfectantelor casnice pe bază de alcool. Este distrus de clorul diluat corect (înălbitor), de unele dezinfectante veterinare speciale și de lumina directă a soarelui, dar numai pe suprafețele pe care le atinge.

Ce câini sunt cei mai expuși?

Orice câine nevaccinat poate face parvoviroză, dar riscul și gravitatea bolii nu sunt egale pentru toți.

• Puii între 6 săptămâni și 6 luni: cei mai expuși. Anticorpii primiți de la mamă scad treptat, iar vaccinurile nu sunt încă complete.
• Puii fără istoric de vaccinare: adoptați de pe stradă, din curți, de pe anunțuri fără documente.
• Câinii adulți nevaccinați: fac de obicei forme mai ușoare, dar pot face și forme grave.
• Unele rase: la Rottweiler, Doberman, Pit Bull Terrier, Labrador și Ciobănesc German s-a observat un risc mai mare pentru forme severe.
• Câinii din comunități aglomerate: adăposturi, crescătorii fără măsuri de igienă, locuri cu mulți câini și vaccinare incertă.
• Puii stresați sau cu paraziți intestinali: stresul, paraziții și malnutriția agravează boala.

Simptomele parvovirozei

Simptomele apar de obicei la 3-7 zile după contactul cu virusul. Boala începe adesea discret, cu apatie și lipsa poftei de mâncare, și se agravează rapid în următoarele 24-48 de ore.

1. Apatie bruscă: puiul care se juca toată ziua stă culcat și nu mai are interes pentru nimic.
2. Refuzul mâncării: adesea primul semn observat de stăpâni.
3. Febră: la început. În stadiile avansate, temperatura poate scădea sub normal, semn de gravitate.
4. Vărsături: repetate, uneori spumoase sau cu bilă.
5. Diaree: apoasă, adesea cu sânge, cu un miros foarte puternic, caracteristic, pe care medicii îl recunosc.
6. Deshidratare rapidă: gingii lipicioase, ochi înfundați, piele care revine greu.
7. Durere abdominală: puiul stă cocoșat și nu vrea să fie atins pe burtă.
8. Șoc: gingii palide, puls slab, labe reci, colaps. Stadiu de urgență maximă.

Nu toate simptomele apar la fiecare pui și nu toate în aceeași ordine. Orice combinație de vărsături, diaree și apatie la un pui cu vaccinare incompletă trebuie tratată ca suspiciune de parvoviroză până la proba contrarie.

Cum se pune diagnosticul

Medicul veterinar pornește de la simptome, vârstă și istoricul de vaccinare. Confirmarea rapidă se face printr-un test din fecale, care dă rezultatul în câteva minute direct la cabinet. Testul rapid este foarte util, dar poate da uneori rezultate fals negative la începutul bolii sau fals pozitive în zilele de după o vaccinare recentă, lucru pe care medicul îl ia în calcul. Când e nevoie de certitudine, se fac teste mai sensibile, de tip PCR, prin laboratoare veterinare.

Hemoleucograma este la fel de importantă: o scădere marcată a globulelor albe susține diagnosticul și ajută medicul să estimeze gravitatea. Biochimia sanguină arată nivelul proteinelor, al glucozei și al electroliților, toate afectate de vărsăturile și diareea severe.

Cum se tratează parvoviroza

Nu există un antiviral care să elimine parvovirusul. Tratamentul este de susținere: ține puiul în viață, hidratat și protejat de complicații, până când propriul sistem imunitar produce anticorpi și învinge virusul, de obicei în aproximativ o săptămână. În ultimii ani au apărut și unele terapii cu anticorpi, disponibile în anumite țări, dar baza tratamentului rămâne susținerea intensivă.

• Perfuzii intravenoase: pentru rehidratare și corectarea electroliților și a glicemiei. Sunt pilonul tratamentului.
• Medicamente împotriva vărsăturilor: pentru confort și ca puiul să poată începe să mănânce.
• Antibiotice: nu tratează virusul, dar previn infecțiile bacteriene care trec din intestinul distrus în sânge.
• Controlul durerii: abdomenul este foarte dureros.
• Hrănire timpurie: studiile au arătat că hrănirea cât mai devreme, chiar și prin sondă, ajută la refacerea mucoasei intestinale.
• Monitorizare constantă: greutate, hidratare, glicemie, electroliți, repetate zilnic sau mai des.

Pentru că tratamentul presupune perfuzii continue și monitorizare atentă, puii cu parvoviroză sunt de obicei internați, în spații de izolare, pentru a nu contamina alți pacienți. Nu toate cabinetele au condiții de izolare și internare non-stop. Clinicile mari și spitalele veterinare sunt echipate pentru astfel de cazuri. Diferențele dintre tipurile de unități sunt explicate în ghidul despre cabinet, clinică sau spital veterinar.

Care sunt șansele de supraviețuire?

Fără tratament, parvoviroza ucide o mare parte dintre puii afectați. Cu tratament intensiv, început la timp, majoritatea puilor supraviețuiesc. Cele mai multe decese au loc în primele zile, de aceea primele 72 de ore de spitalizare sunt considerate cele mai critice. Semnele bune sunt oprirea vărsăturilor, revenirea poftei de mâncare și creșterea numărului de globule albe în analize.

Tratamentul în ambulatoriu

Când internarea nu este posibilă din motive financiare, unele clinici oferă protocoale de tratament în ambulatoriu, cu vizite zilnice pentru fluide sub piele și medicamente injectabile, plus îngrijire la domiciliu. Studiile arată că aceste protocoale pot salva mulți pui, dar șansele sunt mai mici decât la internarea cu perfuzii intravenoase, mai ales în formele severe. Discută deschis cu medicul despre opțiuni. Un tratament adaptat bugetului e mult mai bun decât niciun tratament.

După vindecare: ce urmează

Puii care supraviețuiesc parvovirozei dezvoltă, în general, o imunitate de durată împotriva bolii. Recuperarea completă a intestinului mai durează însă câteva săptămâni după externare. În această perioadă, puiul primește hrană ușor digerabilă, în porții mici și dese, iar trecerea la hrana obișnuită se face lent. Unii câini rămân cu un intestin mai sensibil pe termen lung.

Un pui vindecat mai elimină virus prin fecale câteva săptămâni după ce simptomele au dispărut. De aceea nu trebuie dus în parcuri, la cursuri de socializare sau în contact cu alți câini nevaccinați până când medicul nu îi dă acordul. Schema de vaccinare se discută separat cu medicul, pentru că puiul trebuie în continuare protejat împotriva celorlalte boli, cum ar fi jigodia.

Cum dezinfectezi casa și curtea după parvoviroză

Pentru că virusul rezistă luni întregi, dezinfectarea corectă este importantă, mai ales dacă plănuiești să aduci un alt pui acasă. Iată pașii folosiți în general, cu mențiunea că medicul veterinar îți poate recomanda un dezinfectant veterinar specific.

1. Curăță mai întâi materia organică: fecalele, voma și murdăria. Dezinfectantul nu funcționează bine pe suprafețe murdare.
2. Folosește înălbitor diluat pe suprafețele care îl suportă: diluția folosită frecvent este de aproximativ o parte înălbitor la 30 de părți apă. Lasă soluția să acționeze cel puțin 10 minute, apoi clătește. Nu amesteca niciodată înălbitorul cu alte produse de curățenie.
3. Spală textilele la cea mai mare temperatură suportată: pături, prosoape, hamuri. Ce nu se poate spăla la temperatură mare se aruncă.
4. Aruncă jucăriile poroase: de pluș, de lemn, de cauciuc crăpat.
5. Dezinfectează boluri, cuști de transport, lese.
6. Curtea este greu de dezinfectat complet: iarba și pământul nu pot fi tratate eficient. Lumina soarelui și timpul reduc virusul, dar nu îl elimină complet din zonele umbrite.
7. Atenție la pantofi: încălțămintea purtată în curte nu intră în zona noului pui.

Când poți aduce un pui nou acasă?

Nu există o regulă universală, pentru că depinde de cât de bine s-a putut dezinfecta locul și de suprafețe. Pentru interiorul unei case curățate atent, multe recomandări vorbesc de o perioadă de așteptare de cel puțin o lună. Pentru o curte cu pământ și iarbă, perioada poate fi mult mai lungă. Soluția cea mai sigură este ca noul pui să fie adus acasă după ce și-a terminat schema de vaccinare. Discută cu medicul situația concretă.

Prevenția: vaccinarea corectă

Vaccinul împotriva parvovirozei face parte din vaccinurile de bază recomandate pentru toți câinii și este inclus în vaccinul polivalent. Este foarte eficient, iar marea majoritate a cazurilor de parvoviroză apar la câini nevaccinați sau cu schema incompletă.

• Schema pentru pui: primul vaccin se face de obicei la 6-8 săptămâni, apoi se repetă la 3-4 săptămâni, până când puiul are cel puțin 16 săptămâni. Ultima doză după 16 săptămâni contează, pentru că anticorpii de la mamă pot bloca efectul dozelor anterioare.
• Rapelul: la aproximativ un an, apoi conform schemei stabilite de medic.
• Câinii adulți cu istoric necunoscut: se vaccinează ca și cum n-ar fi fost vaccinați niciodată, după schema stabilită de medic.

Detaliile despre vaccinurile obligatorii și cele recomandate sunt în ghidul despre vaccinurile la câini și pisici.

Un câine vaccinat poate face parvoviroză?

Poate, dar rar. Cele mai multe cazuri la câinii "vaccinați" apar la pui care nu terminaseră schema, la pui la care anticorpii materni au blocat vaccinul sau la câini vaccinați cu produse păstrate greșit, de exemplu vaccinuri cumpărate și administrate acasă, fără lanțul de frig respectat. Un câine adult cu schema completă și rapelurile la zi este foarte bine protejat.

Cum îți protejezi puiul până termină vaccinurile

Perioada dintre aducerea puiului acasă și finalul schemei de vaccinare este delicată. Pe de o parte, puiul are nevoie de socializare. Pe de alta, e vulnerabil. Soluția nu e izolarea completă, ci expunerea controlată.

• Fără plimbări pe jos în locuri frecventate de mulți câini: parcuri, zone verzi din fața blocului, marginea trotuarelor. Țarcurile din parcurile pentru câini rămân pentru după vaccinare.
• Socializare în brațe sau în cărucior: puiul vede oameni, mașini, zgomote, fără să atingă solul contaminat.
• Întâlniri cu câini adulți sănătoși și vaccinați: în casă sau în curți curate, cunoscute.
• Cursuri pentru pui organizate responsabil: care cer dovada primelor vaccinuri și au suprafețe dezinfectate.
• Pantofii rămân la ușă: mai ales dacă ai fost în locuri cu mulți câini.
• La cabinetul veterinar: ține puiul în brațe sau în cușcă, nu pe podea în sala de așteptare.
• Pensiunea, doar după vaccinare completă: o pensiune serioasă cere oricum carnetul de vaccinări la zi.

Ghidul despre socializarea corectă a unui pui de câine explică cum echilibrezi siguranța cu nevoia de experiențe noi în primele luni.

Dacă adopți sau cumperi un pui

Înainte să iei un pui acasă, cere carnetul de sănătate cu vaccinurile și deparazitările făcute, cu eticheta vaccinului lipită și semnătura medicului. Un pui fără documente sau cu un carnet completat de mână, fără etichete, trebuie considerat nevaccinat. Programează un consult în primele zile după adopție, chiar dacă puiul pare perfect sănătos.

Dacă alegi să adopți, categoria Adopție Câini te pune în legătură cu adăposturi și asociații, iar ghidul despre cum adopți un câine dintr-un adăpost include întrebările despre vaccinare pe care merită să le pui. Iar dacă puiul tău are diaree fără alte semne grave, ghidul despre diareea la câini și pisici te ajută să decizi cât de repede trebuie să ajungi la medic.