Probleme urinare la pisici: cistită, cristale și blocajul urinar

Ce sunt problemele urinare la pisici

Medicii veterinari grupează problemele vezicii urinare și ale uretrei la pisici sub un nume comun, boala tractului urinar inferior la feline, cunoscută și sub abrevierea engleză FLUTD. Nu este o singură boală, ci un set de simptome comune care pot avea mai multe cauze: inflamația vezicii fără cauză identificabilă, cristalele și calculii urinari, dopurile uretrale, infecțiile bacteriene și, mai rar, tumorile.

Pentru că simptomele arată aproape la fel indiferent de cauză, diagnosticul se pune doar prin analize. Asta explică de ce medicul cere aproape întotdeauna un sumar de urină, chiar și când problema pare evidentă.

Semnele unei probleme urinare

Pisicile își ascund bine disconfortul, așa că semnele urinare sunt adesea observate mai întâi la litieră. Dacă observi oricare dintre ele, e nevoie de un consult.

• Drumuri foarte dese la litieră: pisica intră și iese de multe ori, dar lasă cantități mici de urină.
• Efort sau durere la urinare: stă mult în poziție, se screme, uneori miaună în timp ce urinează.
• Sânge în urină: urina roz, roșiatică sau pete de sânge în nisip.
• Urinat în afara litierei: pe covoare, în cadă, în chiuvetă, pe haine sau pe pat. Pisica asociază litiera cu durerea și caută alte suprafețe.
• Lins insistent al zonei genitale.
• Bulgări de nisip mai mici și mai numeroși: la nisipul aglomerant, schimbarea formei bulgărilor e un semn precoce.
• Comportament schimbat: pisica se ascunde, e iritabilă, nu mai vrea să fie atinsă pe burtă.

Cauzele cele mai frecvente

Cistita idiopatică

Cistita idiopatică este cea mai frecventă cauză a simptomelor urinare la pisicile tinere și de vârstă mijlocie. "Idiopatic" înseamnă că nu se găsește o cauză clară, cum ar fi o infecție sau cristale. Cercetările arată că stresul are un rol important: mutarea, un animal nou, schimbări în casă, o litieră murdară sau conflicte între pisici pot declanșa episoadele. Pisicile de apartament, supraponderale, care beau puțină apă și trăiesc cu alte pisici sunt mai predispuse.

Episoadele pot trece singure în câteva zile, dar se repetă frecvent. Tratamentul combină calmarea durerii, creșterea aportului de apă și reducerea stresului din mediu.

Cristalele și calculii urinari

În urina pisicilor se pot forma cristale, care se pot uni în calculi (pietre) în vezică. Cele mai frecvente sunt cristalele de struvit și cele de oxalat de calciu. Struvitul se poate dizolva uneori cu o dietă specială prescrisă de medic. Calculii de oxalat nu se dizolvă prin dietă și, dacă provoacă probleme, se îndepărtează chirurgical. De aceea tipul de cristal contează și e identificat prin analize de urină făcute la laboratoare veterinare.

Dopurile uretrale și blocajul la motani

Motanii au o uretră lungă și îngustă, mai ales în porțiunea finală. Un amestec de cristale, mucus, celule și proteine poate forma un dop care blochează complet ieșirea urinei. Vezica se umple, presiunea crește, rinichii nu mai pot elimina toxinele, iar potasiul din sânge crește la niveluri care afectează inima. Blocajul poate apărea și la femele, dar mult mai rar.

Infecțiile urinare bacteriene

Spre deosebire de câini și de oameni, infecțiile bacteriene ale vezicii sunt relativ rare la pisicile tinere. Devin mai frecvente la pisicile trecute de 10 ani, mai ales la cele cu boală renală cronică, diabet sau hipertiroidism, pentru că urina lor este mai diluată. Diagnosticul corect se face prin urocultură. Antibioticele date "din reflex", fără analiză, nu ajută în cistita idiopatică și contribuie la rezistența bacteriilor.

Semnele unui blocaj urinar

Blocajul urinar la motani este una dintre cele mai frecvente urgențe în clinicile veterinare. Recunoașterea lui rapidă face diferența dintre un tratament care reușește și unul care vine prea târziu.

• Încercări repetate de a urina fără rezultat: sau doar câteva picături, uneori cu sânge.
• Vocalize de durere: mieunat puternic în litieră.
• Lins intens al penisului, care poate apărea roșu sau ieșit.
• Abdomen dureros: motanul nu vrea să fie atins sau ridicat.
• Vărsături, apatie, lipsa poftei de mâncare: apar pe măsură ce toxinele se acumulează.
• Ascundere, slăbiciune, colaps: stadii avansate. Fiecare oră contează.

Nu încerca să apeși pe abdomenul pisicii pentru a o "ajuta" să urineze. O vezică foarte plină se poate rupe. Pune pisica în cușca de transport și pleacă spre clinică.

Ce face medicul veterinar

La consult, medicul palpează vezica pentru a vedea dacă e goală, plină sau dureroasă. Pentru pisicile care nu sunt blocate, primul pas este de obicei un sumar de urină, iar la nevoie urocultură, ecografie sau radiografie pentru calculi. Proba se recoltează ideal direct din vezică, cu un ac fin (cistocenteză), pentru că urina din litieră nu e potrivită pentru toate analizele.

Pentru un motan blocat, tratamentul începe cu stabilizarea: perfuzii, corectarea potasiului și calmarea durerii. Apoi, sub sedare sau anestezie, medicul introduce o sondă urinară pentru a debloca uretra și o lasă de obicei în loc 1-3 zile. Pisica rămâne internată și monitorizată. La motanii care se blochează repetat, există o intervenție chirurgicală numită uretrostomie perineală, care lărgește deschiderea uretrei.

Dacă ai nevoie de mai multe detalii despre valorile din analizele de urină și de sânge, ghidul despre analizele de laborator la câini și pisici explică ce înseamnă fiecare.

Cum previi problemele urinare

Prevenția funcționează pe trei direcții: mai multă apă, mai puțin stres și o litieră pe care pisica vrea să o folosească.

Mai multă apă

• Hrană umedă: conține în jur de 70-80% apă. Chiar și o porție pe zi de hrană umedă, alături de hrana uscată, crește aportul total de lichide.
• Mai multe surse de apă: boluri în mai multe camere, departe de hrană și de litieră.
• Fântână de apă: multe pisici preferă apa în mișcare. Se găsesc în orice pet shop.
• Boluri largi, din ceramică sau sticlă: unele pisici evită bolurile adânci și înguste în care li se ating mustățile.
• Apă proaspătă zilnic: schimbată, nu doar completată.

Mai puțin stres

• Resurse multiple în casele cu mai multe pisici: boluri, litiere, locuri de odihnă și zgârietoare în mai multe puncte, ca pisicile să nu concureze.
• Locuri înalte și ascunzători: rafturi, cutii, copaci pentru pisici.
• Joacă zilnică: 10-15 minute de joacă activă de două ori pe zi reduc stresul și ajută la menținerea greutății.
• Schimbări treptate: la mutări, renovări sau un animal nou, introduce schimbările pas cu pas. Vezi ghidul despre cum introduci un animal nou în casă.
• Difuzoare cu feromoni: pot ajuta unele pisici în perioadele stresante.

O litieră pe care pisica o folosește fără rețineri

Pisicile care evită litiera pentru că e murdară, prea mică sau pusă într-un loc zgomotos își țin urina mai mult timp, ceea ce favorizează problemele urinare. Regula folosită frecvent este o litieră pentru fiecare pisică, plus una în plus, amplasate în locuri liniștite, curățate zilnic. Detalii practice despre alegerea litierei și a nisipului găsești în ghidul despre educația la litieră.

Greutatea potrivită

Pisicile supraponderale sunt mai predispuse la probleme urinare și se curăță mai greu. Dacă pisica ta are câteva kilograme în plus, ghidul despre obezitatea la câini și pisici te ajută să pornești un plan realist.

Dietele urinare: când sunt necesare

Hranele "urinary" din comerț sunt de două tipuri. Dietele veterinare terapeutice se dau la recomandarea medicului, de exemplu pentru dizolvarea cristalelor de struvit sau pentru prevenirea recidivelor după un blocaj. Hranele de întreținere cu mențiunea "urinary" sunt formulate pentru pisici sănătoase, ca măsură generală de prevenție.

Nu schimba singur o dietă terapeutică și nu o da la nesfârșit fără recontrol. Unele diete concepute pentru struvit nu sunt potrivite dacă pisica are tendință spre oxalat, și invers. Recontrolul cu analiză de urină arată dacă dieta își face treaba.

Recidivele: la ce să te aștepți

Multe pisici care au avut un episod de cistită idiopatică vor mai avea episoade, mai ales în perioadele de stres. Asta nu înseamnă că tratamentul a eșuat. Scopul realist este reducerea frecvenței și a intensității episoadelor. Un jurnal simplu, cu data episoadelor și evenimentele din casă din zilele anterioare, te poate ajuta să identifici declanșatorii. La motanii care au avut un blocaj, riscul de a se bloca din nou în primele zile și săptămâni este semnificativ, așa că supravegherea atentă a litierei după externare este obligatorie.

Urinatul în afara litierei nu e răzbunare

Mulți stăpâni interpretează urinatul pe pat sau pe covor ca pe o problemă de comportament sau ca pe o "răzbunare". De foarte multe ori, cauza este medicală: pisica asociază litiera cu durerea și încearcă alte locuri. Înainte de orice măsură de educație, pisica trebuie văzută de un medic la un cabinet veterinar, cu analiză de urină. Pedeapsa nu rezolvă nimic și crește stresul, care la rândul lui agravează cistita.

Problemele urinare la pisicile în vârstă

La pisicile trecute de 10 ani, schimbările la litieră au adesea alte cauze decât la pisicile tinere, și e util să faci diferența între două situații care arată diferit. În prima, pisica merge des la litieră, dar urinează puțin, cu efort. Aceasta este problema vezicii, descrisă mai sus. În a doua, pisica urinează cantități mari, bulgării din nisip sunt mult mai mari decât de obicei, iar pisica bea vizibil mai multă apă.

A doua situație indică de obicei o boală generală, nu o problemă a vezicii. Cele mai frecvente cauze la pisica senior sunt boala renală cronică, diabetul zaharat și hipertiroidismul. Toate trei se pot diagnostica prin analize de sânge și de urină și toate se pot controla cu tratament, cu atât mai bine cu cât sunt descoperite mai devreme. Dacă pisica ta în vârstă bea mai multă apă decât înainte, un consult veterinar te ajută să identifici la timp cauza și semnele pe care merită să le urmărești.

Cum recoltezi o probă de urină acasă

Uneori medicul îți cere să aduci o probă de urină de acasă, de exemplu pentru un control după tratament. Pisicile nu urinează la comandă, dar există o metodă simplă.

1. Golește și spală litiera: fără urme de detergent parfumat.
2. Folosește nisip neabsorbant: granule speciale pentru recoltarea urinei, de la farmacia veterinară, sau, la nevoie, pietriș de acvariu spălat bine.
3. Pune doar litiera pregătită la dispoziție: închide temporar celelalte litiere.
4. Recoltează urina imediat după ce pisica urinează: cu o seringă fără ac sau o pipetă, într-un recipient steril de la farmacie.
5. Du proba la cabinet în cel mult câteva ore: sau păstrează-o la frigider, dacă medicul îți spune că se poate. Urina veche formează cristale care nu existau în vezică și poate da rezultate înșelătoare.

Pentru urocultură, proba din litieră nu e potrivită, pentru că se contaminează cu bacterii din mediu. Atunci medicul recoltează urina direct din vezică, la cabinet.

Recuperarea după un blocaj urinar

După externare, motanul care a avut un blocaj are nevoie de câteva săptămâni de supraveghere atentă. Riscul de reblocare este cel mai mare în primele zile, iar semnele sunt aceleași ca prima dată. Medicul îți va da de obicei un tratament pentru durere și pentru relaxarea uretrei, o dietă specială și recomandări pentru creșterea aportului de apă.

• Verifică litiera după fiecare vizită: vrei să vezi bulgări de urină de mărime normală.
• Ține motanul în casă: ca să poți vedea când și cât urinează.
• Liniște: fără musafiri, schimbări sau alte surse de stres în primele săptămâni.
• Respectă dieta prescrisă: fără recompense și alte hrane care o pot anula.
• Mergi la recontrol: cu analiză de urină, chiar dacă motanul pare complet bine.

Dacă observi din nou efort fără rezultat, sună imediat medicul. Un al doilea blocaj este la fel de urgent ca primul.