Alergii alimentare la câini și pisici

Mâncărimea constantă, urechile mereu inflamate sau lingerea repetată a labelor sunt printre cele mai frecvente motive pentru care un câine ajunge la cabinet, iar alergia alimentară este una dintre cauzele posibile, adesea confundată cu intoleranța alimentară sau cu alergiile de mediu. Distincția contează pentru că fiecare are un tratament diferit.

Alergie alimentară versus intoleranță alimentară

Alergia alimentară este o reacție a sistemului imunitar, care identifică greșit o proteină din hrană drept o amenințare și declanșează un răspuns inflamator, de regulă la nivelul pielii. Intoleranța alimentară nu implică sistemul imunitar, ci o dificultate digestivă, animalul nu poate procesa corect un anumit ingredient, iar simptomele sunt de obicei digestive, nu cutanate.

Diferența practică se vede în simptome: alergia alimentară la câini și pisici se manifestă în principal prin mâncărime și probleme de piele, în timp ce intoleranța duce mai des la vomă, diaree sau balonare, fără componenta de mâncărime intensă.

Simptomele la câini

• Mâncărime constantă — mai ales la labe, urechi, axile și zona din jurul ochilor
• Infecții repetate ale urechilor — un semn frecvent subestimat de alergie alimentară
• Lingerea sau mușcarea repetată a labelor — uneori până la iritație vizibilă a pielii
• Roșeață și inflamație a pielii — mai ales în zonele fricționate sau umede
• Căderea excesivă a părului în zonele afectate — de la scărpinat constant, nu de la sezonul de năpârlire
• Scaune moi ocazionale — mai rar decât în intoleranță, dar poate apărea alături de simptomele cutanate

Simptomele apar de obicei constant, pe tot parcursul anului, nu sezonier ca în cazul alergiilor la polen sau alți alergeni de mediu, un indiciu util pentru a suspecta o cauză alimentară.

Simptomele la pisici

• Toaletare excesivă — mai ales pe abdomen, coapse interioare și zona din jurul gâtului
• Zone fără păr create prin lins repetat — ușor de confundat cu comportamentul compulsiv, dar cu cauză diferită
• Miliaria felină — cruste mici pe piele, mai ales pe cap, gât și spate
• Vărsături sau scaune moi ocazionale — apar la o parte dintre pisicile cu alergie alimentară, nu la toate
• Inflamația urechilor — mai puțin frecventă decât la câini, dar posibilă

La pisici, componenta cutanată este de multe ori mai discretă decât la câini, iar toaletarea excesivă poate fi interpretată greșit drept stres sau comportament, când de fapt reflectă un disconfort real la nivelul pielii.

Cele mai frecvente alergene alimentare

Contrar unei idei larg răspândite, cerealele nu sunt cea mai frecventă cauză a alergiilor alimentare la câini și pisici. Cel mai des, sistemul imunitar reacționează la proteine specifice din hrană, indiferent dacă provin din carne sau din alte surse. La câini, cele mai frecvent implicate sunt vita, lactatele, puiul și grâul. La pisici, vita, peștele și puiul apar cel mai des ca sursă a reacției.

Un animal poate deveni alergic la un ingredient pe care l-a mâncat fără probleme ani de zile, alergia alimentară se poate dezvolta oricând, nu doar la o hrană nou introdusă, ceea ce face diagnosticul și mai dificil fără un test structurat.

Cum se diagnostichează corect o alergie alimentară

Testele de sânge sau de piele pentru alergii alimentare, disponibile comercial, nu au o fiabilitate suficient de bună pentru a confirma sau exclude o alergie alimentară, motiv pentru care majoritatea veterinarilor nu se bazează pe ele pentru acest diagnostic specific. Standardul real de diagnostic rămâne testul de eliminare, un proces mai lung, dar mult mai precis.

1. Alegerea unei hrane cu o singură sursă de proteină nouă sau hidrolizată — o proteină pe care animalul nu a mai consumat-o niciodată, sau una descompusă în fragmente prea mici pentru a declanșa reacția imunitară
2. Eliminarea completă a oricărei alte surse de hrană — inclusiv recompense, resturi de la masă sau suplimente, timp de opt până la douăsprezece săptămâni
3. Urmărirea evoluției simptomelor — o ameliorare clară în această perioadă sugerează o cauză alimentară
4. Reintroducerea treptată a ingredientelor — una câte una, pentru a identifica exact alergenul responsabil
5. Confirmarea prin revenirea simptomelor — dacă mâncărimea reapare la reintroducerea unui ingredient specific, alergenul este identificat

Alergie alimentară sau alergie de mediu?

Mâncărimea la câini și pisici are și alte cauze frecvente, în afara hranei: alergiile la polen sau praf, care apar de regulă sezonier, și reacția la saliva puricilor, o singură mușcătură poate declanșa mâncărime intensă timp de zile întregi la un animal alergic la purici. Dacă simptomele apar doar în anumite anotimpuri, cauza este probabil de mediu, nu alimentară. Dacă persistă constant, indiferent de sezon, o cauză alimentară devine mai probabilă și merită investigată printr-un test de eliminare corect condus.