Otita la câini: de ce se scarpină la urechi și cum se tratează

Ce este otita și de ce apare atât de des la câini

Otita este inflamația urechii. La câini, forma cea mai frecventă este otita externă, adică inflamația canalului auditiv extern, porțiunea de la pavilion până la timpan. Dacă inflamația avansează dincolo de timpan, vorbim de otită medie, iar când ajunge în urechea internă, de otită internă, care poate afecta echilibrul.

Câinii sunt predispuși la otită din cauza formei canalului auditiv. Spre deosebire de om, canalul lor are forma literei L: coboară vertical, apoi cotește orizontal spre timpan. Această formă reține ușor umezeala, ceara și resturile, creând un mediu cald și umed, bun pentru dezvoltarea bacteriilor și a levurilor.

Semnele otitei la câini

Primele semne sunt de obicei comportamentale, înainte ca urechea să arate vizibil bolnavă. Un câine care își scarpină des urechile sau scutură din cap mai mult decât de obicei are nevoie de un control al urechilor.

• Scărpinat la urechi: cu laba din spate, uneori până la răni în jurul urechii.
• Scuturat din cap: repetat, uneori violent.
• Frecatul capului: de covor, de mobilă, de pământ.
• Miros neplăcut: dulceag, rânced sau de drojdie.
• Secreții: maronii, ca zațul de cafea, gălbui, verzui sau cu aspect de puroi.
• Pielea din interiorul urechii roșie, umflată: canalul poate părea mai îngust.
• Durere la atingere: câinele scâncește sau se retrage când îi atingi urechea sau capul.
• Capul înclinat într-o parte: persistent, mai ales dacă apar și pierderi de echilibru, poate indica otită medie sau internă.
• Scăderea auzului: în otitele cronice severe.

Cauzele otitei la câini

Medicii veterinari împart cauzele otitei în trei categorii. Înțelegerea lor explică de ce unele otite se vindecă definitiv după un tratament, iar altele revin la câteva săptămâni după ce se termină picăturile.

Cauzele primare: ce declanșează problema

• Alergiile: cea mai frecventă cauză primară. Dermatita atopică (alergia la factori din mediu, precum polenul sau acarienii) și alergiile alimentare se manifestă foarte des prin otite recidivante, adesea la ambele urechi. Detalii în ghidul despre alergiile alimentare la câini și pisici.
• Corpii străini: spicele de iarbă (aristele de la ierburile uscate de vară) intră ușor în canal și avansează spre timpan. Otita care apare brusc, la o singură ureche, după o plimbare pe un câmp cu iarbă uscată, trebuie verificată pentru spic.
• Paraziții: acarienii de ureche sunt frecvenți la pui și se transmit ușor între câini și pisici. Dau o secreție uscată, maro închis, și mâncărime intensă.
• Bolile hormonale: hipotiroidismul poate favoriza otitele.
• Tulburările de keratinizare și producția excesivă de ceară: la unele rase, precum Cocker Spaniel.
• Tumorile și polipii: mai rar, la câinii în vârstă, de obicei la o singură ureche.

Factorii care favorizează

• Urechile căzute și grele: Cocker Spaniel, Basset Hound, Beagle, Labrador. Ventilația canalului este mai slabă.
• Părul abundent în canalul auditiv: Pudel, Bichon, Shih Tzu, Schnauzer.
• Canalul îngust: Shar Pei, Bulldog.
• Umezeala: înotul frecvent, băile dese, uscarea insuficientă a urechilor după baie.
• Curățarea excesivă sau greșită: cu bețișoare, cu alcool, cu apă oxigenată.

Infecțiile secundare și factorii care o întrețin

Pe fondul inflamației, bacteriile și levurile (mai ales Malassezia) care trăiesc în mod normal pe piele se înmulțesc excesiv. Ele produc mirosul și secrețiile. Tratamentul cu picături le reduce, dar dacă alergia de bază rămâne netratată, se înmulțesc din nou. În otitele cronice, pielea canalului se îngroașă, canalul se îngustează și uneori se calcifică. Atunci otita devine greu de tratat și, în cazuri extreme, se ajunge la intervenții chirurgicale.

Cum se pune diagnosticul

La consult, medicul veterinar examinează urechea cu otoscopul, un instrument cu lumină și lentilă care permite vederea canalului până la timpan. Verifică dacă există spice de iarbă, acarieni, tumori, cât de inflamat este canalul și dacă timpanul este întreg. La câinii cu dureri mari, examinarea completă se face uneori sub sedare.

Al doilea pas, foarte important, este citologia: medicul ia cu un tampon puțină secreție, o colorează și o examinează la microscop. Vede dacă sunt levuri, ce tip de bacterii sunt prezente și câte celule inflamatorii există. Rezultatul îl ajută să aleagă tratamentul potrivit. În otitele care nu răspund la tratament sau revin des, se face și o cultură bacteriană cu antibiogramă. Pentru cazurile recurente, un medic de dermatologie veterinară poate investiga cauza alergică de bază.

Cum se tratează otita la câini

Tratamentul are două obiective: să rezolve inflamația și infecția de acum și să controleze cauza, ca otita să nu revină.

1. Curățarea profesională a urechii: de obicei la cabinet, pentru a îndepărta secrețiile care împiedică picăturile să ajungă pe piele. În cazurile severe, se face sub sedare.
2. Tratamentul local: picături sau geluri pentru urechi, care combină de obicei un antifungic, un antibiotic și un antiinflamator. Unele produse moderne se aplică la cabinet și acționează una-două săptămâni.
3. Controlul durerii și inflamației: în otitele dureroase, medicul poate prescrie și medicamente pe cale orală.
4. Recontrolul: după 10-14 zile, medicul verifică urechea și repetă citologia. Otita se consideră vindecată când citologia e curată, nu doar când mirosul dispare.
5. Tratamentul cauzei: dieta de eliminare pentru suspiciunea de alergie alimentară, tratamentul dermatitei atopice, extragerea spicului, tratamentul acarienilor la toate animalele din casă.

De ce nu te oprești când dispare mirosul

Una dintre cele mai frecvente greșeli este oprirea tratamentului după câteva zile, când câinele nu se mai scarpină. Infecția poate fi încă prezentă și revine repede, uneori cu bacterii mai rezistente. Urmează durata stabilită de medic și mergi la recontrol.

Otita cronică și cazurile grave

Când otita revine de mai multe ori pe an sau durează luni întregi, canalul auditiv suferă modificări permanente. Pielea se îngroașă, se formează pliuri, canalul se îngustează și se poate calcifica. În aceste cazuri, tratamentele locale nu mai ajung unde trebuie. Opțiunea finală este intervenția chirurgicală de îndepărtare a canalului auditiv, făcută într-o clinică de chirurgie veterinară. Este o operație mare, care rezolvă durerea cronică, dar afectează auzul. Scopul tratamentului timpuriu și al controlului alergiei este tocmai evitarea acestui scenariu.

Othematomul: urechea umflată ca o pernă

Câinii care scutură puternic din cap din cauza otitei pot rupe vase de sânge din pavilion. Sângele se adună între piele și cartilaj, iar urechea se umflă ca o pernă moale și caldă. Othematomul nu trece de la sine, necesită tratament veterinar, iar cauza, otita, trebuie tratată în același timp.

Cum cureți corect urechile câinelui acasă

Nu toți câinii au nevoie de curățarea regulată a urechilor. Un câine cu urechi curate, fără miros și fără secreții, nu trebuie curățat preventiv. Curățarea excesivă irită canalul. Câinii cu urechi predispuse, cei care înoată sau cei cu istoric de otită au nevoie de curățare, cu frecvența stabilită de medic.

1. Folosește o soluție pentru curățarea urechilor, veterinară: nu apă, nu alcool, nu apă oxigenată, nu uleiuri de casă.
2. Ține pavilionul ridicat: și umple canalul cu soluție, după instrucțiunile produsului.
3. Masează baza urechii 20-30 de secunde: ar trebui să auzi un clipocit. Masajul desprinde ceara din adâncime.
4. Lasă câinele să scuture din cap: e partea care scoate efectiv resturile. Stai la o parte.
5. Șterge cu vată sau tifon: doar partea vizibilă a canalului și pavilionul, cu degetul.
6. Recompensă: ca procedura să rămână una acceptată.

Cum previi otitele

• Usucă urechile după baie și după înot: cu un prosop, și la nevoie cu o soluție de curățare cu efect de uscare, recomandată de medic.
• Verifică urechile săptămânal: miros, culoare, secreții. Te obișnuiești cu cum arată normal și observi repede schimbările.
• Controlul alergiilor: cea mai eficientă prevenție pentru câinii cu otite recidivante.
• Verifică urechile după plimbări pe câmp, vara: spicele de iarbă sunt frecvente din iunie până în septembrie.
• Toaletare regulată la rasele cu păr mult în urechi: la un salon de toaletare animale, cu mențiunea că smulgerea părului din canal se face doar dacă o recomandă medicul, pentru că la unii câini irită mai mult decât ajută.
• Tratamentul antiparazitar la toate animalele din casă: dacă unul are acarieni de ureche.

Otita la pisici

Pisicile fac mai rar otite decât câinii. La pisoi, cauza cea mai frecventă este acarianul de ureche, iar la pisicile adulte, o otită la o singură ureche, persistentă, ridică suspiciunea de polip nazofaringian. Scuturatul din cap, scărpinatul și secrețiile maronii la pisică sunt, la fel, motiv de consult. Multe produse pentru urechi destinate câinilor nu sunt potrivite pentru pisici.

Dacă otita câinelui vine împreună cu mâncărimi pe labe, pe burtă sau în jurul ochilor, cauza este aproape sigur alergică. Ghidul despre bolile de piele frecvente la câini și pisici te ajută să vezi imaginea de ansamblu.

Cum aplici corect picăturile în ureche

Un tratament bun poate eșua dacă picăturile nu ajung unde trebuie. Mulți stăpâni pun câteva picături la intrarea în ureche și atât, iar medicamentul nu coboară până la cotul canalului, unde e de obicei infecția.

1. Curăță urechea înainte, dacă medicul a recomandat: secrețiile blochează contactul medicamentului cu pielea. Lasă câteva minute între curățare și tratament.
2. Ridică pavilionul și îndreaptă canalul în sus: câinele stă ideal culcat pe o parte sau așezat, cu capul ușor înclinat.
3. Pune doza prescrisă în canalul vertical: nu pe pavilion, nu pe blană.
4. Masează baza urechii 20-30 de secunde: ca picăturile să coboare spre cotul canalului.
5. Ține câinele câteva secunde înainte să scuture din cap: apoi lasă-l, e normal.
6. Respectă numărul de aplicări și durata: chiar dacă urechea pare vindecată după câteva zile.

Dacă urechea este foarte dureroasă și câinele nu te lasă să o atingi, nu insista și nu te certa cu el. Spune-i medicului: există tratamente care se aplică la cabinet și acționează mai multe zile, sau medicul poate recomanda întâi calmarea durerii.

Ce să îl întrebi pe medicul veterinar

Dacă câinele tău are otite care revin, câteva întrebări clare la consult te ajută să înțelegi planul și să nu ajungi în același punct peste o lună.

• Timpanul este întreg? De răspuns depind ce produse poți folosi acasă.
• Ce a arătat citologia? Levuri, bacterii sau ambele, și în ce cantitate.
• Care este probabil cauza de bază? Alergie, corp străin, paraziți, o boală hormonală.
• Când revin la control? Și ce semne mă fac să revin mai devreme.
• Cât de des curăț urechile după vindecare? Și cu ce produs.
• Are rost o dietă de eliminare? Mai ales dacă otitele sunt la ambele urechi și însoțite de mâncărimi.

Rasele predispuse la otită: îngrijire pe tipuri de urechi

Nu toate urechile au nevoie de aceeași îngrijire. Tipul urechii și al blănii schimbă ce merită urmărit acasă.

• Urechi mari, căzute (Cocker Spaniel, Basset Hound, Beagle): aerisirea canalului e slabă, iar pavilionul greu păstrează umezeala. Verificare săptămânală și uscare atentă după fiecare baie. Cocker Spanielii au adesea și o producție mare de ceară.
• Labradori și Golden Retrieveri: le place apa, iar mulți au și predispoziție alergică. Uscarea urechilor după înot, cu o soluție recomandată de medic, reduce mult episoadele de vară.
• Rase cu păr mult în canal (Pudel, Bichon, Shih Tzu, Lhasa Apso): părul reține ceara. Decizia de a-l îndepărta o ia medicul, nu salonul, pentru că smulgerea poate irita pielea.
• Rase cu canal îngust sau piele pliată (Shar Pei, Bulldog Englez, Bulldog Francez): canalul e greu de ventilat și de tratat. Otitele trebuie tratate repede, înainte să se cronicizeze.
• Ciobănescul German: are urechi drepte, bine aerisite, dar este predispus la afecțiuni alergice ale pielii, care pot ajunge și la urechi.