Năpârlirea la câini și pisici: cât e normal și cum o ții sub control

De ce năpârlesc câinii și pisicile

Firul de păr are un ciclu de viață: crește, se oprește din creștere, rămâne o vreme pe loc și în cele din urmă cade, ca să facă loc unui fir nou. La oameni, firele sunt în faze diferite și cad câte puțin, aproape neobservat. La multe animale, ciclurile sunt mai sincronizate și sunt influențate de lungimea zilei și de temperatură. De aceea, la anumite perioade ale anului, părul cade masiv, în smocuri.

Năpârlirea are un rol practic. Primăvara, animalul scapă de stratul gros de iarnă ca să nu se supraîncălzească vara. Toamna, blana de vară, mai subțire, este înlocuită cu una mai deasă, care izolează mai bine. Cu alte cuvinte, e un sistem natural de reglare a temperaturii.

Cât de mult năpârlesc, în funcție de tipul de blană

Cantitatea de păr pierdut depinde mult de structura blănii. Diferența cea mai mare o face prezența unui subpăr.

Blana dublă

Rasele cu blană dublă au două straturi: un subpăr moale și dens, care izolează, și un strat exterior de fire mai lungi și mai aspre, care protejează de apă și murdărie. Aici intră Husky Siberian, Malamutul de Alaska, Ciobănescul German, Labradorul, Golden Retrieverul, Akita, Samoyedul, Ciobănescul Carpatin sau Ciobănescul Mioritic. Acești câini năpârlesc moderat tot anul și foarte puternic de două ori pe an, când își "suflă" subpărul. În acele săptămâni, poți strânge zilnic cantități impresionante de puf.

Blana simplă, scurtă

Rase precum Beagle, Boxer, Dalmațian sau Pug au păr scurt, dar năpârlesc surprinzător de mult. Firele scurte și țepoase se înfig în textile și sunt greu de scos de pe canapea sau haine.

Blana care crește continuu

Pudelul, Bichonul, Schnauzerul, Yorkshire Terrierul sau Maltezul au păr care crește aproape continuu și cade foarte puțin în casă. Firele moarte rămân însă prinse în blană, ceea ce înseamnă că acești câini au nevoie de periaj frecvent și de tuns regulat, altfel se formează noduri. Nu sunt "fără întreținere", doar au un alt tip de întreținere.

Pisicile

Pisicile năpârlesc și ele, cu vârfuri sezoniere, mai ales cele cu blană lungă sau semilungă, precum Persana, Maine Coon, Norvegiana de Pădure sau Siberiana. Pisicile de apartament, care trăiesc la lumină artificială și temperatură constantă, pierd adesea păr mai uniform, pe tot parcursul anului, fără vârfuri atât de clare.

Cât durează năpârlirea sezonieră

La câinii cu blană dublă, vârful de năpârlire durează de obicei între două și patru săptămâni, uneori mai mult. Durata depinde de rasă, de vârstă, de periaj și chiar de climă. Un câine care trăiește mult în curte, expus variațiilor de temperatură, are adesea o năpârlire mai marcată decât unul care stă mai mult în casă.

Periajul intens în această perioadă scurtează de obicei faza neplăcută. Subpărul mort care rămâne prins în blană nu doar că ajunge pe covoare, dar și împiedică pielea să respire și poate forma noduri compacte, mai ales în spatele urechilor, pe gât, pe coapse și sub coadă.

Cum periezi corect în perioada de năpârlire

Peria potrivită face mai mult decât zece perii nepotrivite. Iată ce funcționează pentru fiecare tip de blană:

• Greblă pentru subpăr: are dinți lungi, care pătrund în subpăr și scot părul mort fără să taie firele sănătoase. Este unealta de bază pentru rasele cu blană dublă.
• Perie tip slicker: cu ace fine și dese, utilă pentru finisaj și pentru desfacerea nodurilor mici la rasele cu păr mediu sau lung.
• Pieptene metalic: te ajută să verifici dacă ai ajuns până la piele și dacă au rămas noduri ascunse.
• Mănușă sau perie de cauciuc: ideală pentru rasele cu păr scurt și pentru pisicile care nu tolerează periile clasice.
• Unelte de tip deshedding: foarte eficiente, dar folosește-le cu mână ușoară și nu insista pe aceeași zonă, ca să nu irite pielea.

Le găsești în majoritatea magazinelor din categoria Pet Shop. Cere să le vezi înainte să le cumperi și alege-le după tipul de blană, nu după ambalaj.

Tehnica de periaj

1. Alege un moment liniștit: după o plimbare, când animalul e relaxat. Începe cu sesiuni scurte dacă nu e obișnuit.
2. Lucrează pe secțiuni: ridică blana cu o mână și periază stratul de dedesubt cu cealaltă, de la piele spre exterior.
3. Periază în direcția firului: nu trage de noduri. Desfă-le cu degetele sau cu un pieptene, ținând părul de la bază ca să nu tragi de piele.
4. Nu uita zonele ascunse: spatele urechilor, axilele, pieptul, pantalonii de pe coapse și baza cozii.
5. Recompensează: o bucățică de hrană sau câteva cuvinte bune transformă periajul într-un moment plăcut, nu într-o luptă.

În vârful năpârlirii, periajul zilnic e ideal pentru rasele cu blană dublă. În restul anului, de două sau trei ori pe săptămână e de obicei suficient.

De ce nu tunzi un câine cu blană dublă

E tentant să rezolvi problema dintr-o dată, cu o mașină de tuns. La rasele cu blană dublă, tunsul complet e în general descurajat de toaletori și de medicii veterinari, din mai multe motive:

• Blana îl protejează și de căldură: stratul exterior reflectă o parte din razele soarelui, iar aerul prins în blana bine periată izolează. Fără ea, pielea e expusă direct.
• Risc de arsuri solare: pielea care nu e obișnuită să stea descoperită se poate arde.
• Blana poate crește anormal: la unii câini, după tuns, subpărul crește mai repede decât părul de acoperire, iar blana devine lânoasă, se încâlcește ușor sau, în unele cazuri, nu mai crește uniform.
• Nu reduce năpârlirea: câinele continuă să piardă păr, doar că firele sunt mai scurte.

Există situații în care tunsul e necesar, de exemplu blana complet împâslită sau o intervenție medicală. Decizia o iei împreună cu un toaletor cu experiență sau cu medicul veterinar.

Baia și toaletarea profesionistă

O baie cu un șampon potrivit pentru animale, urmată de uscarea completă și periaj, ajută la eliberarea părului mort în vârful năpârlirii. Nu exagera cu frecvența: băile prea dese usucă pielea și pot înrăutăți lucrurile. Nu folosi șampon pentru oameni, care are alt pH decât cel potrivit pentru pielea câinelui sau a pisicii.

La rasele mari cu blană dublă, o ședință de toaletare profesionistă de tip "deshedding" face diferența. Toaletorii au uscătoare cu jet puternic de aer, care scot o cantitate mare de subpăr mort, și știu să lucreze fără să irite pielea. Poți căuta un salon în categoria Toaletare Animale sau în Salon Animale, iar dacă preferi ca toaletorul să vină la tine, în Toaletare Animale Mobilă. Ce presupune o ședință de toaletare găsești în ghidul despre toaletarea câinelui.

Pisicile și ghemotoacele de păr

Pisicile se spală singure cu limba, iar limba lor aspră prinde firele moarte, care ajung înghițite. Majoritatea trec prin tubul digestiv fără probleme, dar o parte se adună în stomac și sunt eliminate prin vomă, sub forma ghemotoacelor de păr. Unul ocazional nu e îngrijorător. Dacă apar des, periajul regulat reduce cantitatea de păr înghițit.

Atenție totuși: vărsăturile frecvente nu trebuie puse automat pe seama părului. Dacă pisica vomită des, încearcă fără succes să elimine ceva, nu mănâncă sau are constipație, e nevoie de consult. Vezi și articolul despre de ce vomită câinele sau pisica.

Alimentația și calitatea blănii

O blană sănătoasă începe din interior. Hrana completă și echilibrată aduce proteinele, acizii grași esențiali, zincul și vitaminele de care au nevoie pielea și părul. Un animal hrănit necorespunzător poate avea blana ternă, uscată și poate pierde mai mult păr.

Suplimentele cu acizi grași omega-3 sunt folosite frecvent pentru piele și blană, dar nu înlocuiesc o hrană bună și nu opresc năpârlirea sezonieră, care e normală. Întreabă medicul veterinar înainte să le dai. Dacă vrei să verifici ce conține hrana actuală, ghidul despre cum citești eticheta hranei pentru animale te ajută. Nu uita nici de apă: un animal bine hidratat are și o piele mai sănătoasă.

Când căderea părului nu mai e năpârlire normală

Năpârlirea sezonieră e uniformă: părul cade de pe tot corpul, iar pielea de dedesubt arată sănătos. Alta e situația când căderea e localizată sau vine împreună cu alte semne.

Printre cauzele frecvente se numără:

• Paraziții: puricii sunt cea mai frecventă cauză de mâncărime și pierdere de păr, mai ales pe spate, spre baza cozii. Citește și ghidul despre cum scapi de purici. Râia și alți acarieni pot produce leziuni asemănătoare.
• Alergiile: alergiile alimentare sau la factori din mediu produc mâncărime, iar animalul își smulge singur părul prin scărpinat și lins. Vezi articolul despre alergiile alimentare. Alergiile se manifestă adesea și prin otită recurentă.
• Infecțiile fungice și bacteriene: dermatofitoza, adică "pecinginea", produce adesea zone circulare fără păr și se poate transmite și la oameni.
• Bolile hormonale: hipotiroidismul la câini și sindromul Cushing pot produce subțierea blănii, adesea simetrică, fără mâncărime. Diagnosticul se pune prin analize de sânge, făcute de obicei printr-un laborator din categoria Laboratoare Veterinare.
• Stresul: pisicile stresate se pot linge excesiv până își rărește blana, de obicei pe burtă și pe interiorul coapselor.
• Perioadele de după naștere, lactație sau boală: unele animale pierd mult păr după o sarcină sau după o boală cu febră.

Un medic veterinar poate face investigațiile de bază, iar în cazurile complicate sau recurente te poate trimite la un specialist din categoria Dermatologie Veterinară.

Cățelul care își schimbă blana de pui

Mulți stăpâni se sperie când cățelul lor, până atunci pufos, începe dintr-odată să piardă mult păr. De cele mai multe ori este schimbarea blănii de pui cu blana de adult, un proces normal care apare de obicei în a doua jumătate a primului an, cu variații mari de la o rasă la alta. Blana de pui e mai moale și mai uniformă, iar cea de adult poate avea altă textură și uneori chiar altă nuanță.

În această perioadă, blana poate arăta neuniform câteva săptămâni, cu zone mai rare și smocuri de puf care se desprind. E momentul ideal să obișnuiești cățelul cu periajul, cu sesiuni scurte și multe recompense, ca să-l ai toată viața ca pe o rutină acceptată. Dacă însă observi zone complet fără păr, piele înroșită sau mâncărime, nu pune totul pe seama schimbării blănii și cere părerea medicului veterinar.

Mituri despre năpârlire

• "Dacă îl spăl des, va năpârli mai puțin": băile prea dese usucă pielea și pot crește căderea părului. Contează periajul, nu numărul de băi.
• "Câinii de apartament nu năpârlesc": năpârlesc și ei, doar că adesea mai uniform, pe tot parcursul anului.
• "Un supliment oprește năpârlirea": niciun produs nu oprește năpârlirea sezonieră normală. Suplimentele pot ajuta calitatea blănii doar dacă există o nevoie reală.

Cum ții casa curată în sezonul de năpârlire

Oricât de bine ai peria, o parte din păr ajunge în casă. Câteva obiceiuri reduc mult cantitatea:

• Periază afară sau pe balcon: sau cel puțin pe o suprafață ușor de curățat, nu pe covor.
• Pături lavabile pe canapea: le scuturi afară și le speli des, în loc să cureți tapițeria.
• Aspirator cu filtru bun și accesoriu pentru păr de animale: folosit de mai multe ori pe săptămână în sezonul de vârf.
• Rolă adezivă sau mănușă de cauciuc: pentru haine și tapițerie. O mănușă de cauciuc umedă strânge părul de pe textile surprinzător de bine.
• Culcușuri cu husă detașabilă: se spală ușor și nu adună păr în interior.

Năpârlirea la animalele în vârstă

Pe măsură ce îmbătrânesc, multe animale au o blană mai subțire și mai uscată și nu se mai îngrijesc la fel de bine singure, mai ales pisicile cu artrită, care nu mai ajung să-și lingă spatele sau coapsele. Periajul regulat devine și mai important, iar schimbările bruște ale blănii la un animal senior merită discutate la controlul veterinar.