Toxoplasmoza și pisica: poți ține pisica în timpul sarcinii?

Testul de sarcină e pozitiv, iar printre felicitări apare, mai devreme sau mai târziu, o întrebare îngrijorătoare: "Și pisica? Nu ți-e frică de toxoplasmoză?" Unele viitoare mame primesc chiar sfatul să dea pisica altcuiva. Este un sfat care a făcut multe pisici să ajungă în adăposturi și multe familii să treacă printr-o despărțire inutilă.

Toxoplasmoza este o infecție reală, care poate fi gravă pentru făt dacă mama se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii. Dar riscul legat de o pisică de casă este mult mai mic decât cred majoritatea oamenilor, iar sursele principale de infecție sunt de obicei altele. Mai jos găsești cum se transmite parazitul, ce înseamnă rezultatele analizelor, de ce pisica de apartament are un risc scăzut și măsurile simple prin care te protejezi fără să renunți la ea.

Ce este toxoplasmoza

Toxoplasmoza este o infecție produsă de un parazit microscopic numit Toxoplasma gondii. Este una dintre cele mai răspândite infecții parazitare din lume. O parte importantă din populația adultă a avut contact cu parazitul la un moment dat în viață, de cele mai multe ori fără să știe, pentru că la persoanele sănătoase infecția trece adesea fără simptome sau cu simptome ușoare, asemănătoare unei răceli.

După infecție, organismul dezvoltă anticorpi care, de regulă, protejează împotriva unei noi infecții. Acesta este un detaliu foarte important pentru sarcină, așa cum vei vedea mai jos.

Ce rol are pisica în ciclul parazitului

Pisicile, domestice și sălbatice, sunt singurele animale în intestinul cărora parazitul se poate înmulți sexuat și poate produce ouă microscopice, numite oochiste. Pisica se infectează de obicei mâncând pradă infectată, cum sunt șoarecii sau păsările, sau carne crudă.

Câteva lucruri despre acest proces reduc mult riscul real:

• Pisica elimină oochiste doar o perioadă scurtă: de obicei una până la trei săptămâni după prima infecție, de cele mai multe ori o singură dată în viață.
• Oochistele nu sunt infecțioase imediat: au nevoie de aproximativ una până la cinci zile în mediu pentru a deveni infecțioase. Fecalele proaspete nu transmit parazitul.
• Majoritatea pisicilor nu au simptome: dar, după infecție, dezvoltă imunitate și rareori mai elimină oochiste.
• Parazitul nu se transmite prin blana pisicii: mângâiatul, ținutul în brațe sau zgârieturile nu sunt căi obișnuite de transmitere.

Riscul cel mai mare îl prezintă pisicile tinere, care vânează afară sau sunt hrănite cu carne crudă, în primele săptămâni după ce s-au infectat. O pisică adultă de apartament, care nu iese afară și mănâncă hrană comercială, are șanse mici să se infecteze și, implicit, să elimine parazitul.

Cum se infectează de fapt oamenii

Aici este cea mai mare neînțelegere. Contactul direct cu pisica de casă nu este principala cale de infecție. Studiile realizate în mai multe țări europene au arătat că factorii de risc cei mai importanți pentru infecția în sarcină sunt legați de alimentație și de contactul cu solul, nu de deținerea unei pisici.

• Carnea crudă sau insuficient gătită: în special carnea de porc, de miel, de vânat și de vită, care poate conține chisturi ale parazitului. Sunt incluse produsele crude sau afumate nepreparate termic, mezelurile uscate sau tartarul.
• Legumele și fructele nespălate: care au fost în contact cu pământ contaminat.
• Pământul: grădinăritul fără mănuși, lucrul în solul în care pot ajunge fecale de pisici libere.
• Nisipul din locurile de joacă: neacoperit, folosit de pisicile din cartier ca litieră.
• Apa netratată: din surse necunoscute.
• Laptele de capră nepasteurizat: o sursă mai rară, dar posibilă.
• Ustensilele de bucătărie: cuțitele și tocătoarele folosite pentru carne crudă și apoi, nespălate, pentru alimente gata de consum.

Asta nu înseamnă că litiera nu contează deloc. Înseamnă că, pentru o femeie însărcinată, a găti bine carnea și a spăla legumele sunt la fel de importante, sau chiar mai importante, decât a evita litiera.

De ce contează toxoplasmoza în sarcină

Riscul pentru făt apare atunci când mama se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii sau cu puțin timp înainte. Parazitul poate trece prin placentă și poate afecta fătul. Consecințele variază în funcție de momentul infecției: în general, transmiterea este mai rară la începutul sarcinii, dar consecințele pot fi mai grave, iar spre finalul sarcinii transmiterea este mai frecventă, dar efectele sunt de obicei mai ușoare. Infecția congenitală poate afecta ochii, sistemul nervos și alte organe ale copilului, iar uneori semnele apar abia mai târziu în copilărie.

Dacă mama a avut toxoplasmoză înainte de sarcină și are deja anticorpi, riscul de transmitere la făt este, în general, foarte mic, pentru că sistemul imunitar o protejează. De aceea, analizele făcute la începutul sarcinii sunt atât de utile.

Analizele pentru toxoplasmoză în sarcină

Testarea pentru toxoplasmă face de obicei parte din analizele recomandate la începutul sarcinii, adesea în cadrul panelului cunoscut ca TORCH. Analiza măsoară anticorpii din sânge. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută de medic, dar ideea generală este următoarea:

Nu încerca să interpretezi singură rezultatele. Combinațiile de anticorpi pot fi înșelătoare, iar deciziile se iau doar împreună cu medicul care îți urmărește sarcina.

Trebuie testată pisica?

Mulți proprietari se gândesc să testeze pisica pentru a fi siguri. Testarea pisicii are însă o valoare limitată pentru a stabili riscul pentru om, din câteva motive.

Testul de anticorpi la pisică arată dacă pisica a fost infectată vreodată. O pisică pozitivă a fost cel mai probabil infectată în trecut, a eliminat deja oochiste pentru o perioadă scurtă și acum este, de regulă, imună, deci elimină rareori parazitul din nou. O pisică negativă nu a fost infectată, dar se poate infecta în viitor dacă vânează sau mănâncă carne crudă, iar atunci va elimina oochiste o perioadă. Analiza fecalelor pisicii nu este nici ea foarte utilă, pentru că perioada de eliminare a oochistelor este foarte scurtă și poate fi ratată ușor.

Dacă vrei totuși să discuți despre testarea pisicii, medicul veterinar îți poate explica ce analize sunt disponibile și ce înseamnă rezultatele. Ghidul despre analizele de laborator la câini și pisici descrie tipurile de teste care se fac de obicei.

Unele analize mai specifice nu se fac la cabinet, ci se trimit către laboratoare veterinare specializate, iar rezultatele pot dura câteva zile.

Măsuri simple care te protejează

Litiera

1. Lasă pe altcineva să curețe litiera: partenerul sau un alt membru al familiei, pe toată durata sarcinii.
2. Dacă trebuie să o cureți tu: poartă mănuși de unică folosință și spală-te bine pe mâini cu apă și săpun după.
3. Curăță litiera zilnic: oochistele au nevoie de cel puțin o zi pentru a deveni infecțioase, așa că scoaterea fecalelor în fiecare zi reduce mult riscul.
4. Evită praful: nu scutura litiera și nu inspira praful când schimbi nisipul. Un nisip cu praf redus ajută.
5. Pune litiera într-un loc aerisit: nu în bucătărie sau lângă locul unde mănânci.
6. Spală litiera periodic: cu apă fierbinte.

Pisica

• Ține pisica în casă: ca să nu vâneze șoareci sau păsări.
• Nu-i da carne crudă: folosește hrană comercială, umedă sau uscată, sau carne bine gătită.
• Nu adopta o pisică nouă în timpul sarcinii: mai ales un pui sau o pisică de pe stradă, al căror istoric nu îl cunoști. Amână adopția până după naștere.
• Evită contactul cu pisicile străine: în special cu pisicile de pe stradă, pe care nu le cunoști.

Mângâiatul pisicii, somnul alături de ea și ținutul în brațe nu sunt periculoase. Spălatul pe mâini după ce o atingi și înainte de masă este o regulă bună de igienă, valabilă oricum.

Bucătăria

• Gătește bine carnea: până nu mai rămân zone roz în interior. Evită carnea crudă sau "în sânge", tartarul și mezelurile crude sau uscate, conform recomandărilor medicului.
• Spală fructele și legumele: foarte bine, chiar și pe cele pe care le cureți de coajă.
• Folosește tocătoare separate: pentru carne crudă și pentru alimente gata de consum, și spală-le cu apă fierbinte.
• Spală-te pe mâini: după ce atingi carne crudă, legume nespălate sau pământ.
• Bea doar apă sigură: și evită laptele nepasteurizat.

Grădina și locurile de joacă

• Poartă mănuși când lucrezi în grădină: și spală-te pe mâini după.
• Acoperă nisipul de joacă al copiilor: dacă ai deja copii, ca să nu fie folosit de pisicile din cartier.
• Atenție la legumele din grădină: spală-le foarte bine înainte de consum.

Alte riscuri de igienă legate de pisici

Toxoplasmoza este infecția cea mai discutată, dar nu singura care se poate transmite de la pisici la oameni. Riscul este mic pentru o pisică sănătoasă, îngrijită și verificată regulat de medic, dar e bine să știi câteva lucruri.

Ciuperca pielii, numită și dermatofitoză, se poate transmite prin contactul cu o pisică afectată și apare la om ca pete rotunde, roșii, cu mâncărime. Pisicile pot avea pete fără păr, cu descuamare, dar unele sunt purtătoare fără semne evidente. Zgârieturile și mușcăturile pot transmite bacterii, inclusiv cea care produce boala ghearelor de pisică, mai frecventă după zgârieturi de la pui. Fecalele pot conține și alte microorganisme, cum sunt bacteriile digestive sau paraziții intestinali, motiv în plus pentru mănuși și spălat pe mâini.

• Programează un control al pisicii: la începutul sarcinii, dacă nu a mai fost văzută de medic de mult.
• Deparazitarea la zi: internă și externă, conform recomandărilor medicului veterinar.
• Unghiile tăiate: și joaca cu jucării, nu cu mâinile, ca să eviți zgârieturile.
• Curăță și dezinfectează orice zgârietură: și spune-i medicului tău dacă zona se umflă sau se înroșește.
• Verifică pielea pisicii: și du-o la medic dacă apar pete fără păr, cruste sau mâncărime.

Niciuna dintre aceste măsuri nu este un motiv de a renunța la pisică. Sunt reguli obișnuite de igienă, care protejează întreaga familie, nu doar în timpul sarcinii.

Pisica de interior vs pisica cu acces afară

O pisică adultă care trăiește doar în casă și mănâncă hrană comercială are un risc foarte mic de a se infecta în timpul sarcinii tale. O pisică cu acces afară, care vânează, are un risc mai mare, mai ales dacă este tânără și nu a fost infectată anterior. Dacă pisica ta iese afară, discută cu familia posibilitatea de a o ține mai mult în casă în această perioadă, de a curăța litiera zilnic și de a o lăsa pe altcineva să se ocupe de ea. Nu trebuie însă să renunți la ea.

Simptomele toxoplasmozei la pisici

Cele mai multe pisici infectate nu au niciun simptom. Rar, mai ales la pisicile cu imunitate scăzută sau la pisoii foarte tineri, infecția poate produce febră, lipsa poftei de mâncare, letargie, probleme respiratorii, oculare sau neurologice. Dacă pisica ta pare bolnavă, du-o la medicul veterinar, indiferent de sarcină. O prezentare generală a bolilor frecvente la pisici, cu simptomele lor, găsești pe pagina despre bolile la pisici.

Dacă îți planifici o sarcină

Dacă te gândești la o sarcină și ai pisică, unul dintre cei mai utili pași este să discuți cu medicul despre testarea anticorpilor pentru toxoplasmă înainte de concepție. Rezultatul îți spune de la început în ce situație te afli. Dacă ești deja protejată de o infecție veche, poți fi mai liniștită. Dacă nu ai anticorpi, știi că măsurile de prevenție vor fi importante pe toată durata sarcinii și le poți pune în practică din timp, fără grabă.

Perioada de dinaintea sarcinii este și un moment bun pentru a organiza casa: litiera mutată într-un loc ușor de curățat de altcineva, un stoc de mănuși de unică folosință, un nisip cu praf redus, obiceiul ca pisica să mănânce doar hrană comercială. Dacă plănuiești să adopți o pisică nouă, fă-o înainte de sarcină sau amân-o pentru după naștere.

Dacă analizele arată o infecție recentă

Un rezultat care sugerează o infecție recentă este, înțeles, foarte stresant. Primul lucru de știut este că un IgM pozitiv nu înseamnă automat o infecție în sarcină, pentru că acești anticorpi pot rămâne pozitivi multe luni. Medicul va recomanda teste suplimentare pentru a stabili când a avut loc infecția și, dacă este cazul, investigații specifice pentru făt.

Dacă se confirmă o infecție în timpul sarcinii, există tratamente care se folosesc pentru a reduce riscul de transmitere la făt sau pentru a trata infecția fătului, iar medicul va stabili ce este potrivit în cazul tău. Este o decizie strict medicală, luată de specialiști, care nu ține de pisică. Chiar și în această situație, renunțarea la pisică nu schimbă nimic pentru sarcina actuală. Pisica poate să nu fi fost deloc sursa infecției, iar sursa reală, adesea alimentară, nu poate fi identificată întotdeauna.

Câinii și toxoplasmoza

Mulți oameni se întreabă dacă și câinii prezintă un risc. Câinii se pot infecta cu toxoplasmă, dar nu produc oochiste în fecale, așa că nu răspândesc parazitul în același fel ca pisicile. Un risc teoretic, mic, există dacă un câine se tăvălește în fecale de pisică sau în pământ contaminat și aduce resturi pe blană. Spălatul pe mâini după ce atingi un câine murdar, mai ales înainte de masă, este suficient. Pentru restul îngrijirii, cum ar fi deparazitarea și vaccinurile, câinele tău nu are nevoie de măsuri speciale legate de sarcină.

Cum răspunzi la sfatul "dă pisica"

Multe viitoare mame aud de la rude, prieteni sau chiar de la persoane din sistemul medical sfatul să renunțe la pisică. De cele mai multe ori, sfatul vine din grijă, dar se bazează pe informații vechi sau incomplete. Poți explica simplu că principalele surse de infecție sunt carnea crudă și legumele nespălate, că pisica de casă hrănită cu hrană comercială are un risc mic și că urmezi măsurile recomandate: litiera curățată zilnic de altcineva, mănuși, igienă. Dacă ai dubii, cere-i medicului tău o părere clară, pe care o poți folosi și în discuțiile cu familia.

Mituri frecvente

"Toate femeile însărcinate trebuie să renunțe la pisică"

Fals. Organizațiile medicale și veterinare nu recomandă renunțarea la pisică, ci măsuri de igienă simple. O pisică de casă, îngrijită corect, are un risc mic.

"Poți lua toxoplasmoză mângâind pisica"

Fals. Parazitul nu se găsește pe blana pisicii în mod obișnuit, iar mângâiatul nu este o cale de transmitere.

"Dacă pisica a avut toxoplasmoză, e periculoasă pentru totdeauna"

Fals. După infecție, pisica elimină oochiste doar o perioadă scurtă, apoi devine de obicei imună. O pisică pozitivă la anticorpi este, în general, mai puțin probabil să elimine parazitul decât una negativă care se infectează pentru prima dată.

"Doar pisicile transmit toxoplasmoza"

Fals. Carnea crudă sau insuficient gătită și legumele nespălate sunt surse foarte importante de infecție la om.

După naștere

După naștere, riscul legat de toxoplasmoză pentru mamă nu mai privește fătul. Regulile de igienă rămân însă utile, mai ales cât copilul este mic. Spălatul pe mâini după curățarea litierei, păstrarea litierei departe de zonele în care se joacă copilul și acoperirea nisipului de joacă din curte sunt obiceiuri bune pentru toată familia. Pisica poate rămâne un membru iubit al casei, iar mulți copii cresc alături de pisici fără nicio problemă.

Concluzie practică

Toxoplasmoza în sarcină este un subiect serios, dar riscul legat de pisica de casă este de obicei exagerat. Cele mai importante măsuri sunt legate de bucătărie și de grădină: carne bine gătită, legume spălate, mănuși la grădinărit. Pentru pisică, regulile sunt simple: altcineva curăță litiera zilnic sau o faci cu mănuși, pisica stă în casă, nu primește carne crudă și nu aduci o pisică nouă în această perioadă. Fă analizele recomandate la începutul sarcinii și discută rezultatele cu medicul tău. Cu aceste măsuri, tu, copilul și pisica puteți trece împreună prin sarcină în siguranță.